Nu m-am așteptat.
Deși lucrul pe care mi l-am dorit întotdeauna, ca reporter și moderator de emisiuni, a fost sinceritatea (și curajul!) celor intervievați, pur și simplu nu m-am așteptat.
Am aruncat ieri, intenționat, “în luptă” o temă delicată. Tatulici m-a învățat, la începuturile mele, că, dacă vrei să ai audiență, trebuie să te ferești de lucruri banale. De declarații banale. De teme banale. De invitați banali. De genul acela de întrebări previzibile, la care și răspunsurile sunt la fel de previzibile. De atunci, adică de când aveam eu douăzecișiceva de ani, am bagat la cap si m-am străduit mereu să gasesc interlocutori spumoși și teme neașteptate, să pun întrebări chiar și deocheate ( obraznice – cum le considerau unii) , dar în orice caz la care nimeni să nu se aștepte. La rându-mi, strâmb din nas, atunci când reporterii care-mi mai iau câte un interviu, mă asaltează cu întrebări care mi s-au mai pus de 100 de ori. Deja i-am cam învățat și, dacă mă sună și le accept provocarea , îmi spun în gand : “Mă va întreba cutare, cutare și cutare” . Și fix asta mă întreabă.
Ieri am filmat, cum spuneam, o noua ediție “RIVALII”. Nu, nu cea de sambăta asta, ci cea de peste câteva sâmbete : filmăm în avans, depinzand de o programare acerba a insuficientelor studiouri de filmare. Am ales o temă delicată. Cotroversată? Nu eram sigură, atunci cand am ales-o, pentru că , deși ideea mi-a placut încă din momentul în care mi-a alunecat prin circumvoluțiuni ( nu, nu s-a ciocnit de singurul meu neuron!😁), am avut o temere. “OK, întrebarea o adresez, e incitantă, dar oare vor avea curajul invitații și spectatorii să spună lucrurilor pe nume, sau vor răspunde “politically correct”, jenandu-se sa exprime prin gușă ceea ce le stă în căpușă?
“Poți, oare, iubi doi bărbați / două femei în același timp?” . Așa suna tema. Grea întrebare, nu-i așa? Și nu pentu că întrebarea în sine e grea, ci pentru că a răspunde corect și mai ales ADEVARAT, nu-i usor deloc de dat, public. Cu atât mai mult dacă moderatorul iți cere să te raportezi la viața ta, la trecutul tău, la propriile experiențe…
Normal , eu și Dan ne-am poziționat, scenaristic, pe cuvenitele poziții beligerante : el a luat în brațe “adevărul” , susținând acerb că “DA”, un om isi poate împărți sufletul în două, iubind în același timp două ființe de sex opus. Mie mi-a ramas, prin urmare, NU. Urma să pledez, așadar, pentru NU, chiar dacă viața m-a amestecat si pe mine în povești in care, iubindu-mi sotul, m-am simțit atrasă de un alt barbat. Dar, oare, mai era vorba de iubire, in acele situații? Oare nu cumva primele iubiri – cele “oficiale” , se subreziseră, de vreme ce iubirile “numarul 2” și-au facut loc în sufletul meu?…grea întrebare, repet…Dar mai ales…greu să-ți asumi public un astfel de răspuns afirmativ. “Sigur nu o va face nimeni, în emisiune”- am pronosticat posibilul eșec al demersului meu. “…n-o să-și recunoască nimeni iubirile paralele” – am continuat , pesimistă. Cum să admiți că, la un moment dat al vieții, ai iubit două femei deodată? Sau doi bărbați? Ce va zice lumea? Ce vor zice împricinații, care mai mult ca sigur se vor recunoaște în povestea ta? Ce vor zice copiii, pentru care ai vrut mereu să fii model în viață? Poziția “NU” mi-a devenit astfel și mie cea mai confortabilă, deși poate a ascuns neadevăruri…
Una peste alta, revin la declarația cu care mi-am început editorialul : NU M-AM AȘTEPTAT! Poate și spiritul deschis al emisiunii, poate și atmosfera relaxată pe care eu, și Dan, și invitații pe care-i alegem cu tâlc, și psihologul strălucit pentru care am optat, au ajutat. Cert este că ieri, la o temă pe care până și eu am considerat-o “moartă din plecare”, raspunsurile au fost neașteptat de adevărate. După două ore de discuții aprinse și controverse uneori “jucate”, concluzia aproape unanimă a fost ca DA, viața e plină de neprevăzut, ca DA, te poți îndragosti de o a doua persoană, chiar dacă inima ta îi este dăruită alteia, că DA, poți iubi doi oameni in același timp. Și cât de frumos, dar și de chinuitor este. Și cei de față, fie ei invitați sau spectatori, deci oameni obișnuiți, au recunoscut, în marea lor majoritate, că se poziționează în tabăra lui Dan. Pudibonzii ( sau lașii?) au intrat în a mea…
Dincolo însă de esența problemei, m-a bucurat ca , în emisiunile mele, românii au început să-și deschidă sufletul, să aiba curajul de a recunoaște adevăruri poate incomode. Și nu neapărat pentru că, în final, cei mai curajoși au fost premiați de către sponsori, ci pentru că, într-un fel sau altul, adevarul eliberează și pentru că e atât de frumos să poți să-ți deschizi sufletul între prieteni. Iar atmosfera aceasta de prietenie, este , cred, cel mai mare câștig al acestei emisiuni.
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : ARTROSUPORT
Comentează