Pe vremea lui Ceaușescu înflorise un slogan publicitar : “Nicio masă fără pește!” Mult mai demult însă, în mintea românilor prinsese deja rădăcini un alt mare îndemn : “Nicio sărbătoare fără sarmale!” Iar astazi, de 1 Decembrie, mai mult decât oricând, pe mesele românilor ia loc platoul cu sarmale, însoțit de nelipsita mămăliguță mioritică. Nu fac excepție nici eu, si, în timp ce sarmalele mele își dau primul clocot pe aragaz, așteptând să le strecor în cuptor, am să glosez puțin pe tema sarmalelor!
…Da, o știe tot omul de la mic la mare : sarmaua este mîncarea nelipsită a românilor. Ion Creangă descrie cu atîta dragoste cum arătau sarmalele pe care le mînca lupul din poveste, încît îți pui întrebarea : cum se pregătesc sarmalele corect? Doar vine Crăciunul, ori…nu există masă de Crăciun fără sarmale! E timpul să începem antrenamentul! 😉
O să începem acest prim episod al unui serial despre savori și condimente, dedicându-l ancestralelor sarmale. Dar…căci există și un “dar” ( că tot am intrat în Luna Cadourilor! ) , sper să nu vă dezamăgesc , spunându-vă că …sarmaua noastră cea de toate sărbătorile nu este, de fapt, numai a noastră. Sunt și alte țări care pretind a fi locul de provenienţă al sarmalei. Sarmalele se află, de sute de ani, pe mesele unei părţi importante a populaţiei lumii dar au fost, se pare, inventate de turci. Odată cu ocuparea noilor teritorii, bucătăria turcă și-a adus semnificativ aportul, în special în Balcani, Europa de est şi Asia centrală şi indirect, prin intermediul altor naţiuni, Bosnia, Bulgaria, Croaţia, Slovenia, Grecia, Serbia, România, Ungaria, Macedonia, Muntenegru, Irak, Iordania, Liban, Moldova, Siria, Ucraina, Rusia, Azerbaijan, Kazahstan, Kîrghistan, Uzbekistan, Polonia, Germania, Suedia, Finlanda… Toate aceste ţări figurează pe harta sarmalelor.
Pe mine, ca gospodină, mă interesează mai puțin însă “harta sarmalelor”; mă interesează ca sarmalele sa-mi iasă cât mai gustoase iar oaspeții sărbătorilor mele să se ridice de la masă mulțumiți, întrebându-mă care este secretul sarmalelor mele. Le voi răspunde indicând, în mod “misterios”, numele unui bărbat :COSMIN ! Nu, nu este bucătarul secret, pe care-l mobilizez atunci când vreau să impresionez, ci este brandul care-mi vine aproape, atunci când vreau să nu dau greș cu mâncărurile de care mă apuc.
Plicul pe care-l țin în mână, în poza de profil, îmi ajunge fix pentru o oală potrivită, plină ochi cu sarmale. Îl amestec cu jumătate de kil de carne tocată ( eu amestec văcuța cu purcelușul! 😉), cu ceapa ușor călită, orezul și nelipsita lingură cu pastă de roșii. COSMIN se simte foarte bine în această companie și adoră apoi să fie rulat în foile de varză, obligatoriu murate. Apoi fac o construcție ascunsă, în oala roșie cu buline ( am oala mea, predestinată pentru a produce sarmale! ) , alternând straturile de varză tocată cu sărmăluțele tolănite peste ele, furișând și bucățele de costiță printre locatarii oalei. Pe aceasta o pun , cu apa de rigoare, să dea un clocot pe aragaz, după care…pe-aici ți-e drumul! Îi fac vânt în cuptor, unde o las câteva ore bune, până varza murată ți se topește în gură. Nu uit ca, spre final, sa-i adaug sucul de roșii, obligatoriu făcut în casă, pentru a fi sigură că “BIO” e chiar bio! 😁
Cum mi-au ieșit sarmalele? COSMIN îmi șoptește : delicioase, stăpâna mea! …Abia aștept ca si musafirii să-mi confirme!
( Acu’, pentru a fi corecta cu voi, chiar dacă îmi voi pune în cap carnivorii, vă voi mărturisi că , personal , prefer sarmalele cu ciuperci! Și în cazul lor, prezența lui COSMIN face aceleasi minuni, vă asigur! 😉)
Mulțumesc, COSMIN ❤️
…iar dacă ți s-a făcut de-un concurs, să știi că te poți face cu un dar excelent de sărbători! Intră aici : Concurs CUMPARA SI GATESTE
Comentează