Cât îmi dai să-ți spun ce au femeile în minte?

Sunt bărbat. Calculat matematic, s-ar potrivi să fiu neghiob, mitocan, să-mi placă sportivii care din motive neînțelese aleargă 90 de minute după minge și eventual să stau tolănit, cu intenția clară de a nu plânge, pentru că nu-i firesc, în fața unui ecran mare și plat asemeni creierului meu. Zău că de-ar fi să faci un sondaj pentru a construi profilul masculului și cel al divei, ai da tocmai peste aceste debitări prosto-ștințifice, fără fundament, așezate cu drept incontestabil de mituri, pe principiul că nu-s neapărat generalizări, dar tot au ele o urmă de adevăr, căci vorba ceea neaoșă – nu iese fum fără foc!
Personal, știu că bătălia asta nu există. Și nu, scrierea asta nu este despre războiul veșnic dintre genuri, nici despre cratițele cuiva, nici măcar despre sex. E despre entitățile acestea pure, lipsite de frivol, în care stau ascunse enigme vechi de când lumea. Zău că nu-i cazul să râdeți și nici să închideți rapid articolul. Voi știți ce-au femeile în minte? Și nu vă fie cu supărare, dar eu uneori am impresia că nici ele nu știu prea bine.
Doamnele gândesc mult și de cele mai multe ori de pomană, căci rezultatul final al analizelor este tot impulsul ce dă greș. Povestea cu intuția nu se aplică, oricât le-ar place să creadă în ea. Fler nu au tot timpul și dau deseori rateuri la capitole pe care le cred esențiale în dezvoltarea lor fizică și psihică. Le place să creadă că iau decizii și sunt factori de răspundere, dar sfârșesc dezamăgite în brațele cuiva.
Te-am ghicit! Așa mă gândesc să spun de fiecare dată unei femei când ne vedem. Nu știu cum, dar lașitatea transformă omul într-un autoironic pedant, care devine, peste noapte, bunul samaritean, fiindu-i milă de tot ce-l înconjoară. Cu lașitatea la purtător, vitejia e în fruntea bătăliei. Procesele de conștiință-s majore, în schimb, nici de-aș vrea, n-aș avea cum să merg în linia întâi. Ce naiba? Sunt pluton de apărare, sunt un domn rasat care nu-și permite să rănească.
Femeile cred în vulnerabilitatea bărbaților și cumva, în naivitatea lor, păstrează aureola diafana care le scoate din orice necaz. Realitatea-i pe dos! Doamnele bine uneltesc și răzvrătesc, pun jar pe foc și nu s-ar da în lături de la nici un război, fie el și unul imaginar, fără țeluri mărețe.
Ideea e că indiferent ce-ar crede ele, cheia nu le aparține. Femeile au în mintea lor o minte mai mică care le dă tot felul de impulsuri, uitând să le spună că relaxarea e fără dubii, o reușită. V-aș mai spune, dar chiar n-are rost să stric din prima miturile clasice. Nici n-am interesul acesta. Dimpotrivă, damele au mult mai mult de oferit decât un bărbat. Poate și de asta femeile rămân de 10! (va urma)