Deseori ni se rupe filmul. Ni se înfățișează toate ca pe-o pânză fără eroi și lovim în stânga și-n dreapta. Și-apoi tot noi, nevinovați de-o vină continuă, ne...
Autor: Narcis Avădănei
Sunt o filă nescrisă din cea mai bună variantă a mea. S-ar putea să nu mă placi și-ai putea, la fel de bine, să-mi acorzi credit și să citești, așa printre rânduri, câteva din constatările mele, cu și despre femeile de 10, cele pe care le-am descris și aprofundat întotdeauna.
La bază jurnalist și PR freelancer, am știut mereu să mă joc. Și așa îmi place mie să mă joc. Să pierd clipele, fără ca măcar să-mi pese de trecerea lor. Să încerc, știind uneori că pariu-mi va fi fără izbândă, să găsesc acele sensuri existențiale. Ce-i drept, că nu le găsesc! Dar știu că joaca aceasta ajută, mă ajută și deschide lumi ale frazei! O, și câte vorbe pot îmbrăca lumea aceasta ! Și nu, n-am scris în joacă, în schimb m-am jucat scriind, cu responsabilitatea gândului matur.
Apropo, eu scriu. Asta mi-e activitatea. În cele mai multe situații prost, deși nu știu cum se face, că toată lumea mă contrazice. Aș vrea, n-aș vrea. Astea-s limitele bucuriilor mele. O balanță între putință și realizare, între dorință și incapacitatea de a drumul focului.
Partea pecuniară, viața, concretul, paradoxul – simple bătăi de cap. Un fel de capitole în caietul de pontaj, pe care le bifezi doar dacă stai bine cu mansarda. Acum, normal, mansardat complet nu cred că sunt. Refulările astea existențiale le-am avut de mic, dar mi-am cultivat un soi de sistem de autoapărare. Luciditatea e principala armă. Mai apoi conștientizarea faptelor, a putințelor, a libertății și a felului în care ea mă poate răni.
Nu, de la țară nu vin nici domni, nici veșnicia nu a apărut acolo și cu atât mai puțin toate minunile tărâmului acesta românesc își au izvorul în zonele...
Ai știut vreodată că lumina ta, că felul și frumusețea răpitoare, le poți avea doar mai încolo? Nu știu ce ai înțeles tu până acum din toată povestea pe care...
Grași. Slabi. Scunzi sau înalți, buni și răi, toți suntem la fel, de-o egalitate pe care tocmai din nepotrivirea anumitor coordonate n-o vedem, renegându-i mai...
Biblioteca plină doldora de volume românești și străine. Plăci de vinyl, casete, pick-up și-un casetofon cu radio. Povești despre ieri. Muzică românească...
Mai ai cu mine o privire de trăit. Mai ai cu mine o lume-ntreagă și tot pe-atât de puțin să cauți pentru a vedea că timpul stă în loc pentru noi. Nu, iubirea...
