Și-atunci luminile-au tăcut. Și muzica la fel. Și ai pierdut, fără rost, fără sunete, ritm sau altceva, încă o luptă din cel care puteai fi. Și ți-ai nimicit...
Autor: Narcis Avădănei
Sunt o filă nescrisă din cea mai bună variantă a mea. S-ar putea să nu mă placi și-ai putea, la fel de bine, să-mi acorzi credit și să citești, așa printre rânduri, câteva din constatările mele, cu și despre femeile de 10, cele pe care le-am descris și aprofundat întotdeauna.
La bază jurnalist și PR freelancer, am știut mereu să mă joc. Și așa îmi place mie să mă joc. Să pierd clipele, fără ca măcar să-mi pese de trecerea lor. Să încerc, știind uneori că pariu-mi va fi fără izbândă, să găsesc acele sensuri existențiale. Ce-i drept, că nu le găsesc! Dar știu că joaca aceasta ajută, mă ajută și deschide lumi ale frazei! O, și câte vorbe pot îmbrăca lumea aceasta ! Și nu, n-am scris în joacă, în schimb m-am jucat scriind, cu responsabilitatea gândului matur.
Apropo, eu scriu. Asta mi-e activitatea. În cele mai multe situații prost, deși nu știu cum se face, că toată lumea mă contrazice. Aș vrea, n-aș vrea. Astea-s limitele bucuriilor mele. O balanță între putință și realizare, între dorință și incapacitatea de a drumul focului.
Partea pecuniară, viața, concretul, paradoxul – simple bătăi de cap. Un fel de capitole în caietul de pontaj, pe care le bifezi doar dacă stai bine cu mansarda. Acum, normal, mansardat complet nu cred că sunt. Refulările astea existențiale le-am avut de mic, dar mi-am cultivat un soi de sistem de autoapărare. Luciditatea e principala armă. Mai apoi conștientizarea faptelor, a putințelor, a libertății și a felului în care ea mă poate răni.
Viața asta a noastră nu are nici un temei legal, contraponderi haine, nu are final cu happy end și nici măcar o lumină de care să te-agăți pentru a avea cel...
Sunt o iubire pierdută. Sunt mai ceva ca un matur trecut de vreo cinci-șase tinereți. Sunt rebelul liber ce vede și simte eroi și voci care-au fost în gânduri...
Baraje și percepții eronate. O viață transpusă în frici. Nici urmă de libertate într-o mimată joacă de-a individualismul și puterea. Toate astea la un loc...
Orice lumină mai are una care s-o împlinească. Orice greșeală pe lumea aceasta poate fi un lucru bun în esență, dacă e făcut unde și cu cine trebuie. De obicei...
Agață-mă de tine. Și lasă-mă să strig, și lasă-mă să cresc! Poate că de prea multe ori, involuntar, am descoperit că viața e construită din situații în care...






