Ea și El Povestea mea

O profesoară de liceu detonează bomba : “ Încă un pic si noi, profesorii, vom ajunge slugile elevilor!”

Stimată redactie,

Poate că ar fi cazul, în loc să bateți apa în piuă cu problemele divorțurilor și amatlâcurilor, să luați în discuție și problemele legate de educația copiilor noștri. Ei sunt viitorul acestei tări și, la cum se prezintă tânăra generație de azi, parcă nu avem prea multe motive să stăm liniștiți cu privire la soarta țării.
Sunt cadru didactic de aproape 40 de ani, am predat, pot spune, în ambele “oranduiri”, dar nu mă pot obișnui nici în ruptul capului , cu această libertate deșănțată și democrație prost înțeleasă, promovată în învățământ. Încă puțin si noi, profesorii, vom fi considerați subordonații elevilor!
Cum este posibil să primesc, la ore, eleve care se prezintă ca și cum nu ar veni la scoală, ci pe centură, la produs? Ce fel de părinți pot fi aceia, care acceptă ca fiicele lor să vină la ore vopsite, cu unghiile de juma de metru, cu fusta abia acoperindu-le fundul, cu decolteul până la buric?!? Sau ei, băieții, cu tunsori golănești, pantalonii cu turul căzut, lanțuri pe la mâini?!?… Și să știți că nu m-aș fi impacientat, dacă din punct de vedere al învățăturii, copiii ar fi stat bine. Dar , domnilor, sunt praf! E o generație care nu mai știe cine i-au fost înaintașii, cum să scrie corect gramatical, cum arată țara lor si care sunt legile care guvernează natura.
Eu nu sunt neapărat o nostalgică, accept schimbarea, însă nu oricum. Stiu ca s-au tot făcut emisiuni despre uniformele scolare și despre haosul din școli. Nu vreau sa intru in detaliile conflictului aproape sângeros, in care am intrat cu părintii clasei a cărei diriginta sunt, in momentul în care le-am spus clar că refuz să-i primesc la oră – eu predau matematica – pe cei care nu vin imbrăcati și tunsi regulamentar..
Astea sunt subiectele care ar trebui să ne doară, și nu boșorogii deraiați, care se îndrăgostesc de puștoaicele de pe Facebook!
Cu stimă,
Olga Grigorescu, profesor de  matematică , 62 de ani

 

Nota redaacției: Cazul sugerat de doamna Olga Grigorescu va fi dezbătut în ediția de luni a emisiunii “Femei de 10, Bărbați de 10”

 

Sursa foto: businessinsider.com

11 comentarii

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  • Sper sa nu mai stați pe la catedra mult timp.
    Mutilați sufletele copiilor cu ura care răzbate încă din rândurile scrise de dumneavoastră.

    Ce trist ca un astfel de om îșI alege meseria de profesor…

  • Ceea ce eu nu inteleg este cum poate un cadru didactic sa se planga de elevii ei si sa dea vina pe parinti ca nu este respectata!!!
    Nu este oare treaba ei sa educe copilul si sa-i insufle respect de sine si de cei din jur?!!!
    Mai este si diriginta?!!!
    Responsabilitatea educarii copiilor este, in cea mai mare masura, a ei!
    Asta este „jobul” ei. Nu al parintilor!!!
    Rostul acestor sedinte nu l-am inteles niciodata!!! Nu parintii trebuie sa-i educe!!!
    Ce a facut in toti acesti ani daca elevii nu o respecta, ca despre asta este vorba in invatamant?!!!
    Se plange ca o sa ajunga sluga elevilor!!!!!
    FOARTE TRIST!!! Inca nu a inteles ca ASTA ESTE TREABA EI ?!!!
    Pentru asta este platita, pentru a sluji elevului.
    Cu astfel de profesori, care nu stiu pe ce lume se afla, nu ma mir de lipsa de respect a tinerilor fata de batrani!!!

    • Jobul profesorului este să ajute elevul să învețe o anume materie, o anume disciplină. Educația i-o face părintele, în primul rând, apoi societatea iar după o anumită vârstă, o persoană responsabilă, chiar dacă este adolescentă, se mai educă și singură. ÎN NICIUN CAZ NU ESTE TREABA PROFESORULUI!!😠

    • Job-ul parintilor care este? Sa faca copii si sa lase educatia pe seama gradinitei si apoi a scolii? Copiii nu sunt caini pe care e suficient sa-i hranesti ,sa-i adapi, sa-i deparazitezi si sa le asiguri un cotet confortabil. O taranca analfabeta stie ca treaba ei e sa educe copilul. Tatele pline de ifose si bani nemunciti isi trateaza copiii ca pe animalele de companie.

    • Nu știu dacă ești deja mama sau vei deveni.Vreau să-ți spun doar ca educația copilului o face PARINTELE ,profesorul doar continua munca începută de tine. Asa ca nu te înțeleg și nu pot sa fiu de acord cu mentalitatea ta. Sper sa fie cat mai putini din cei care gândesc asa ca tine: facem copii și ii lăsăm sa ii educe școală. Și ce te faci dacă la final nu iti place educația copilului? Ce faci cu acel copil” ratat”? Poate totuși realizezi ca greșești teribil și reflectezi. Rolul mamei nu e doar de a-l pregăti sa mearga la scoala și sa-i dea bani pentru fast-food! !!!!

  • Nu sunt de acord in totalitate si nu este bine sa generalizam ! Toate generatiile au avut un uscaturi care nu si-au cunoscut inaintasii sau care faceau greseli gramaticale! Fiica mea este eleva la un liceu de prestigiu din Bucutesti si munceste mai mult decat un adult ! Nu sunt toti niste ignoranti !

  • Acum eu ce pot să vă spun, decât că mă doare sufletul să văd cât de jos a coborât nivelul de educație în țara mea ! În orice situație de bun simț și care se vrea corectă, extremele se exclud, indiferent de subiectul discutat! În țara mea balanța s-a stricat rău de tot , deci fraților dacă nu schimbăm totul din rădăcini ,ROMÂNIA MOARE ! RĂMÂN HOȚI! ȘI IDIOȚII !

  • Stimata Dna.Colega !
    Sint cu totul de acord cu Dvs. Dupa 39 de ani, cind m-au trimis in pensie la inceput am plins. Acuma ma bucur ca am liniste si sint departe de, (ba chiar ca ocolesc) „scoala” unde ám petrecut aproape jumatate din viata mea.
    Va doresc multe sanatate….si mai ” putintica rabdare ” !!!

    Budapest La 19.10.2017. Eugen H. (Prof. de muzica si lb.germana, 71 ani)

  • Stimata doamna profesor Grigorescu,
    Sunt intru totul de acord cu aspectele semnalate de dvs. Si nu are rost sa repet enunturile deja expuse de dvs., doar de dragul de a-mi afisa mai puternic acordul cu ele.
    Totusi, pot sa aduc un singur contraargument. Nu-mi face placere sa ma expun, dar cateodata trebuie pentru ca exista si exagerari in atitudinea exigenta a unor dascali in privinta vestimentatiei. Am fost pusa in postura neplacuta de a inghiti pe nemestecate observatia unei doamne diriginte despre un elev de clasa a V-a (elev care imi este fiu) la sedinta de inceput de an scolar in fata intregii clase. Baiatul a purtat in acea zi calda de septembrie un pantalon-bermuda pana la jumatatea genunchiului, de culoare bleumarin foarte inchis, dintr-un material perfect inofensiv: un doc din bumbac 100% de grosime tocmai potrivita pentru anotimpul si temperatura care erau afara si cu un croi clasic si decent: cu pense, betelie in talie, buzunare clasice si mansete exterioare, care ii veneau si foarte bine, pe deasupra. In partea de sus avea camasa alba cu maneca scurta si vesta scolii. Arata adorabil! Acei pantaloni EU i-am cumparat special pentru scoala, pentru zilele cand este prea cald ca sa poarte pantalong lung si nu au costat chiar putin, pentru ca era un pantalon de calitate, nu o carpa oarecare. A atras atentia la modul general, fara sa nominalizeze, ca nu se admit unele dintre cele enuntate de dvs., inclusiv pantalonii scurti. Scurti? Pantalonii aceia nu erau scurti, erau pana la genunchi! Chiar si uniforma comunista includea la baieti un pantalon cu adevarat scurt, ce sa vezi, tocmai pentru zile calduroase… Problema este ca nu mai avem discernamant nici de o parte nici de cealalta. Cei care epateaza si incalca orice regula de bun simt, de o parte si cei care exagereaza si nu mai vad padurea din cauza copacilor, de cealalta parte. Altfel, sa fim sanatosi, ca le-om duce pe toate !

    • Cred ca , acolo unde exista, regulamentul scolar TREBUIE respectat …Calcarea acestor reguli din primii ani ai invatamantului conduc apoi la tentative de frauda (am avut nenumarate in 45 de ani de invatamant superior) la plagiere (inclusiv in tezele de doctorat!) cu justificarea imbecila NU sunt de acord cu aceste prevederi /reglementari comuniste (venite din partea celor care nici nu erau nascuti in 1989). Calcarea regulilor/legilor devine apoi „sport” national si mandrie pentru „spiritele contestatare”.

Publicitate