Când și când se mai amintește de strania infecție pandemică. Aceasta încă își mai face loc printre oameni. Vaccinați (mai ales) sau nu. Dar faptele din lume trebuie să ia o altă întorsătură. Mai dură, de-a dreptul crâncenă și sângeroasă. De ce să oprim distrugerea planetei cu tot cu viețuitoarele existente, când dansul nebun, cu vârtejul lui prăfos, mătură și dislocă tot. Carne, pietre, iarbă… Peste puterea de înțelegere a unui om normal geniul răului își face de cap – sau capete, ca la un veritabil balaur – călcând sub șenilele ce îi slujesc drept labe, strivind totul în goana lui după hrană: focul. Oare focul pe care Prometeu l-a furat din ceruri ca să ajute oamenii pe pământ, sacrificându-și pe vecie ficatul, să fie cel care este menit să ardă totul? Chipurile, să purifice totul?
Bine! Am înțeles, pe parcursul vieții, că mai niciodată omenirea, în ansamblul ei, n-a stat cuminte. Precum unii copii care se joacă ce se joacă o vreme cu vreun prieten de aceeași vârstă și, din te miri ce ambiție, se supără, vor să-și dovedească superioritatea, forța, și încep să-și arunce cuburile unul în capul celuilalt. Ce poți realiza cu adevărat dintr-o asemenea atitudine? Văd că nici oamenii mari- în sensul de maturi, că mari în alt sens eu nu-i pot numi – se joacă la fel. Fără logica de de a gândi la ceea ce pot provoca după ce aruncă bombele-cuburi… Dar știu cu precizie, maleficul din ființa lor știe că joaca nu e bună pentru ceilalți, și știu că vor da drumul urii, fricii, panicii și exodului.Toate, pentru că le place să se joace cu globul pământesc: să-l monteze, să-l demonteze, să-i dea un șut. Cât geniu a demonstrat Chaplin în al său ,,Dictator,, , nu? Și dacă, din prea mult dezmăț jucăuș, nu vor mai putea, ei, cei tari, să remonteze globul așa cum a fost? Peste ce, peste cine își vor dovedi faima învingătorilor? Peste cei bolnavi și infectați, peste cei răniți și morți, peste mormanele de ruine? Peste roboți? Asta înseamnă că ei nu sunt oameni vii. Sunt tot balauri! Afectați- la rândul lor -de boli grave.
Întrebări la care nimeni nu poate răspunde! Deși toți ne întrebăm. DE CE?
Dar și balaurul moare cu toate cele multe capete ale sale, chiar dacă mai lasă câte un ou sinistru căzut într-o groapă de obuz…
Eu, care am avut șansa să scap din cel de-al Doilea Război Mondial – în timpul căruia m-am născut, de altfel – sper să apuc, în zilele noastre umbrite de evenimente nemaiîntâlnite, un moment crucial când – cu mintea liberă și neviciată de dezastrele din jur– s-ar putea lumina cerul în urma calmării ambiției generalizate de a domina cu orice preț. Toți pe ceilalți toți!… Și aștept o Yaltă, sau o Maltă, sau o Altă cetate care să vrea să-și sape numele în eternitatea unei alte istorii – prin limpezirea vrerilor… Vrerilor de bine și de frumos și de normal, vreau să zic…
Comentează