Ea și El Povestea mea

Si ce dacă e mai tânără cu 30 de ani?

Stimată redacție! Chiar dacă este un site pentru femei, mă adresez dumneavoastră în speranța că mă puteți ajuta, pentru că, se știe, femeile sunt mai sentimentale si mai aplecate spre a-și ajuta aproapele. ..

Greu mi-a fost să vă scriu aceste rânduri căci am fost toată viața un om discret care a preferat să-și spele, întotdeauna, rufele în familie. Iată însă că situația în care mă aflu, a ajuns de nesuportat. și cred că doar un sfat avizat m-ar putea ajuta să depășesc. Am 68 de ani și sunt pensionar. Am lucrat o viață întreagă în cadrul armatei. Am doi copii un băiat și o fată pe care i-am crescut aproape singur. De ce aproape? Pentru că atunci când ei erau mici soția mea ne-a părăsit, plecând într-o lume mai bună și lăsând în sufletul meu o veșnică durere. Din acel moment, nu m-a mai interesat decât ca fiicei și fiului meu să nu le lipsească nimic, să le țin loc și de tată și de mamă, să-i fac să treacă cât mai ușor peste această dramă a familiei noastre. Acum copiii mei sunt mari. Sunt fiecare la casa lui, au la rândul lor copii. Nu prea mai au timp de mine că știți și dumneavoastră viața e grea, au fiecare problemele lor. Eu mă descurc binișor mulțumesc lui Dumnezeu. Am o pensie pe care drămuiesc cu înțelepciune, încercând să nu depind de copii, să nu le tulbur viața cu problemele mele. Și cu sănătatea o duc binișor căci am fost un om cumpătat și n-am căzut în nicio patimă. Singurătatea este singurul lucru cu care m-am luptat suferind în taină precum un câine. Folosesc timpul trecut pentru că iată, anul ăsta, în vară, mergând la tratament la Băile Herculane, am cunoscut o femeie frumoasă. E adevărat, mai tânără decât mine, dar trecută ea însăși printr-o dramă personală, lucru care ne-a apropiat. În această toamnă s-a mutat la mine, la București. Am ajutat-o printr-un prieten să-și găsească un serviciu, la un Minister și acum viața mea pare că a căpătat un sens, o leacă de lumină. Mi-a propus să ne căsătorim. Și deși nu mă gândisem în 30 de ani niciodată la așa ceva, am început să privesc cu seriozitate această perspectivă. Liniștea mea s-a spulberat, însă, atunci când copiii mei au aflat intențiile mele. Deși până acum au fost aproape absenți din viața mea, acum nu mai pot scăpa de ei, de acuzele lor, de reacțiile lor vehemente și dure la adresa femeii pe care o iubesc. Oare doar diferența de vârstă, care pe mine nu mă deranjează, să-i fi stârnit împotriva ei? M-au amenințat că nici nu vor veni la îmormântarea mea, dacă fac acest pas. Îmi iubesc copiii ca pe lumina ochiilor. Mi-am dedicat lor toată viața și tare n-aș vrea să-i văd nefericiți. Dar, în același timp cred, înlăuntrul sufletului meu, că aș avea și eu dreptul la puțină fericire. Măcare acum, pe ultimă sută de metri, cum se spune. Unde greșesc? Am devenit oare fără să-mi dau seama un bătrân senil care ia decizii aberante?

Ajutați-mă să-mi fac ordine în gânduri, căci cu copiii se pare că nu mai pot avea un dialog rațional.

Cu deosebită considerație,

Marcel Popescu, pensionar

Nota Redacției: Mâine dimineață, acest caz va fi dezbătut în cadrul unei ediții speciale ” Femei de 10, Bărbați de 10″ ( TVR2, ora 10,10)

 

Foto: neodnna.ru

Publicitate