O prietenă de-a părinţilor mei ne-a mărturisit cândva, la o petrecere la care am vorbit şi am râs cu toţii, făcând comparaţii între generaţiile noastre, care este motivul căsniciei sale longevive în care a rezistat o viaţă întreagă, deşi ar fi avut, adesea, motive să renunţe. „De câte ori îşi găsea pe altcineva, simţeam că înnebunesc la gândul că o altă femeie l-ar putea lua pentru totdeauna. Dintr-o dată, în loc să mă îngrozesc de cât de ticălos este că mă înşală, începeam să îi văd toate calităţile şi să mă gândesc că o altă femeie va avea parte de ele. Mă preschimbam într-un copil căruia alt copil nu-i poate lua găletuşa, chiar dacă el nu mai are chef s-o umple cu nisip.” Citește mai departe…
Comentează