Norica Nicolai : “O femeie la cratiță este de fapt eșecul bărbatului care o trimite acolo”.

Norica Nicolai este o minune de femeie. Deșteaptă, ageră, activă, plină de energie, are acea verticalitate și bună credință pe care am dori-o în ADN-ul fiecărui politician. Deși ne bucurăm pentru poziția sa de europarlamentar, ne lipsește tare mult de aici, unde este atâta nevoie de lideri precum domnia sa. …Iar mie, personal, îmi lipsește din emisiuni! Ce realizator nu-și dorește un invitat cu personalitate, care să răsucească vorbele înțelept și să și spună ceva, nu doar să facă gălăgie?
Una peste alta, în așteptarea unor zile în care s-o “prindem” pe Norica Nicolai în București și s-o ademenim în platoul emisiunii noastre, i-am propus un interviu pentru site-ul nostru. Și Norica Nicolai a acceptat!

Marina Almășan : – Sunteți o femeie cât 10 barbați! Cel puțin așa vă percepem noi! Cum e Norica Nicolai, atunci când dezbracă haina de persoană publică?

Norica Nicolai : – Vă mulțumesc pentru apreciere. Nu am obișnuința de a vorbi despre mine, dar vreau să cred că nu este nici o diferență între felul în care mă comport în diverse situații din viața mea. Cu excepția evenimentelor publice care obligă la o anumită ținută, prefer simplitatea, să rămân eu însămi, fie că mă aflu acasă, la o emisiune TV sau la dezbatere în Parlament. Este o atitudine pe care o adopt pentru că evit acest stereotip al omului public perfect. Marea problemă a acestor timpuri este acea a imaginii: promovăm, afișăm imagini corecte politic care nu ne reprezintă, cu unicul scop de a fi în grațiile celor ce ne privesc, devenim în spațiul public ceea ce nu suntem în spațiul privat din dorința de a plăcea mai mult, de a impresiona. Într-o lume în care aparențele au devenit esențiale, imaginea oamenilor politici total ruptă de realitate face mai mult rău decât bine. În plus, este extrem de periculos să vindem o ipostază care nu are legătură cu realitatea, atâta timp cât candidăm pentru funcții publice: inducem în eroare și apoi dezamăgim. În ceea ce mă privește, nu cred că sunt un om politic standard și refuz să intru în acest joc al imaginii artificiale vândute pe rețelele de socializare, a cuvintelor goale care aduc voturi.

Marina Almășan: – Ce anume regretați, din tot trecutul dvs? Ce ati schimba, dacă ar fi să luați viața de la început?

Norica Nicolai: – Nu cred că am regrete în ceea ce privește trecutul meu personal sau profesional: îmi asum atât trecutul cât și prezentul. Tinerețea mea și a generației mele s-a petrecut într-o perioadă fără oportunități, am trăit prea mulți ani într-o lume închisă, în care marile bucurii erau o carte bună, un film sau un concert de muzică simfonică, pasiuni care mi-au rămas și în ziua de azi. Lipsurile de la acea vreme încerc să le compensez acum și prietenii mă tachinează uneori în legătură cu tendința ce o am de a petrece destul de mult timp la cumpărături, unde mi se întâmplă să mă uit cu un fel de regret la modelele de rochii, de pantofi sau alte accesorii care acum evident nu mi se potrivesc, dar pe care mi-aș dori să le fi avut în tinerețe. De aceea, pentru că m-ați întrebat ce aș schimba, pot spune că aș schimba perioada în care am fost tânără. Cred că mulți dintre cei care au trăit în comunism anii de neînlocuit ai tinereții își doresc să se fi născut după 1989 și să aibă în față o lume deschisă.

Marina Almășan : Da…este un regret pe care-l împărtășesc…Haideți sa ne apropiem de tematica acestei reviste online, Care este cea mai grea misiune a femeii, din punctul dvs de vedere: aceea de soție, mamă, sau femeie de carieră?

Norica Nicolai: – Este o problematică ce apare deseori în discursurile feministe și care riscă să ducă în derizoriu un subiect extrem de serios. Nu rareori ajung acest gen de discuții și la Parlamentul European, unde unele voci caută soluția magică, la nivel
legislativ, despre cum să conciliem viața de familie cu cea profesională. Cred că, înainte de toate, nu este nevoie să le conciliezi dacă le ai și este extrem de important pentru o femeie să le aibă pe toate. Cred că inteligența noastră și instinctul feminin ne ajută în orice situație și ne putem găsi echilibrul între muncă și viața personală, fără rețete dictate de politicile europene sau de lideri de opinie. Dacă mă gândesc la cea mai grea misiune a unei femei, cred că cea mai mare responsabilitate pe care o poate avea într-o viață este aceea de a fi mamă. Un copil este de fapt ceea ce rămâne în urma ta și complexitatea acestei ”misiuni” stă în fapt în a găsi cele mai bune metode de a-i oferi sprijinul necesar în viață, respectându-i în același timp felul de a fi și ajutându-l să își construiască o personalitate a lui, fără a-l acapara și a-i impune propriul mod de gândire. Dacă reușim să ne înfrângem un anume tip de egoism și oferim copilului nostru aripi, nu lanțuri, misiunea cea mai grea poate deveni una de succes.

Marina Almăsan : – În teorie sună foarte frumos. În realitate, ați reușit să împăcați aceste laturi, de soție, mamă și femeie de carieră? Ce regrete aveți, din acest punct de vedere?

Norica Nicolai : – Eu cred că am găsit calea de a împăca cele trei laturi și îi datorez acest lucru și soțului meu, care m-a încurajat în cariera mea și mi-a fost un adevărat partener de viață în perioadele în care timpul petrecut acasă era mai scurt decât cel petrecut la partid sau la Parlament. Vă mărturisesc că am și un copil care nu mi-a pus probleme, care îmi amintesc că în primele clase venea și își făcea liniștită temele la biroul meu de la Parlament, așteptându-mă să mergem acasă. Fata mea a înțeles de mică cu ce se ocupă mama ei, a crescut în mijlocul dezbaterilor, evenimentelor politice importante și a reușit astfel să își dezvolte un spirit voluntar, chiar combativ, să treacă de perioada adolescenței cu maturitate și să ajungă azi o domnișoară independentă, muncitoare și extrem de onestă. În ceea ce mă privește, chiar dacă nu am fost mereu împreună, le-am fost alături întotdeauna și în familia noastră pot spune că suntem prieteni, suntem solidari unul cu altul și știu că vom rămâne așa mereu, ceea ce îmi oferă confortul psihic de a-mi continua proiectele profesionale.

Marina Almășan : -…ceea ce nu ne face decât să vă invidiem! Care sunt calitățile care v-au recomandat spre a fi politicianul de nota 10 care sunteți?

Norica Nicolai: – Vreau să cred că sunt printre oamenii pe care nu i-a schimbat puterea, asta și pentru că nu am făcut niciodată din putere o țintă. Am trecut prin diverse funcții politice sau administrative, am câștigat sau am pierdut alegeri, am avut momente bune sau mai puțin bune, am trecut prin bucurii dar și prin dezamăgiri în toți acești ani de politică, dar am rămas în picioare, convinsă fiind că puterea este doar un mijloc, nu un scop, că timpurile se schimbă și cei care își mențin echilibrul vor rămâne. Cred că istoria recentă mi-a dat dreptate. Sunt aceeași persoană de acum 30 de ani și cred că normalitatea a fost de fapt deviza după care mi-am urmat calea.

Marina Almășan : – Dacă tot ați pomenit de persoana de acum 30 de ani, am să va rog să mai ramânem puțin în Trecut. Avem voie să aflam povestea de dragoste dintre dvs și soțul dvs?

Norica Nicolai : – L-am cunoscut pe soțul meu în 1994 și ne-am hotărât să ne căsătorim destul de repede după ce am început relația. Asta pentru că eram doi oameni maturi, compatibili, eu la 35 de ani, el la 40 și știam ce ne dorim. Pot spune acum că este o vârstă bună să te căsătorești. Relația noastră a debutat și continuă și acum sub semnul prieteniei, al respectului, râdem mult, dezbatem și ne contrazicem la fel de mult, ne place compania celuilalt, așadar călătorim și descoperim împreună civilizații și culturi noi, petrecem timp cu aceiași prieteni dintotdeauna. Anii ne-au transformat relația, dar nu au schimbat bazele pe care ne-am clădit-o, și pentru asta sunt recunoscătoare.

Marina Almășan : – De ce credeți că nu toți reușesc să-și ducă mariajul până la capăt? Unde se pierde iubirea?

Norica Nicolai : – Cred că România a fost și continuă să fie o țară conservatoare: avem întipărită o imagine frumoasă a mariajelor lungi, duse până la capăt. Lumea s-a schimbat și azi poți să ai căsătorii lungi duse până la capăt dar care nu au nimic frumos în ele. Este probabil pentru că încercăm să impunem acest model al căsătoriei lungi și fericite uitând însă cu ni s-au schimbat cu mult valorile, modul de a ne alege jumătatea. Provocările sunt mult mai mari și componenta economică devine din păcate decisivă în foarte multe relații. Așadar, cuplurile ajung să își reproșeze des situația financiară; cauza suferințelor noastre devine comparația cu bunăstarea altora care au grijă să și-o afișeze în cele mai mici detalii, astfel nefericirea noastră devine o dorință neîmplinită după vacanțe de lux, haine de marcă sau mașini ce îți iau ochii. Apoi..iubirea se poate pierde și pentru că intervine obișnuința, dar și pentru că aceia ce își pierd pasiunea din cauza obișnuinței nu înțeleg că iubirea nu e doar pasiune, impuls, ci și respect, amiciție, un proiect de viață în doi, mereu în construcție, mereu în transformare.

Marina Almășan : – Îmi place ca ați avut o dublă abordare : și socială, și sentimentală. Sunteți un politician dibaci, dublat de un om cu mult suflet! Haideți să trecem și la fiica dvs. I-ați dat sfaturi, in materie de amor? Vă ascultă? Știu bine că, în zilele noastre, conflictul între generații este unul foarte agresiv!

Norica Nicolai: – Nu cred că este cazul, fiica mea este o persoană pe picioarele ei cu care discut deschis orice subiect, dar care are toate calitățile necesare pentru a lua în cunoștință de cauză orice decizie în ceea ce privește viața ei amoroasă, și nu numai. Dacă într-o zi îmi va cere o părere, i-o voi da cu bucurie, dar fără să am pretenția că va face exact ceea ce aș face eu într-o anumită situație.

Marina Almășan: – Dacă vă seamănă, nu cred că va lua decizii pripite, în viață! Mă voi întoarce acum la poziția dvs actuală, aceea de europarlamentar, trăitor deci, de câțiva ani buni, in “buricul Europei”. Plasați, vă rog, femeia română în contextul femeii europene. Ce spun statisticile? Ce spune “strada”?

Norica Nicolai : – Cu certitudine, contextul economic ne dezavantajează, cultural suntem obișnuite să ne facem singure treburile casnice, româncele merg mult mai rar la restaurant decât în țările cu un nivel de trai dezvoltat, își neglijează deseori sănătatea pentru binele familiei. Avantajul ”strategic” al româncelor este faptul că sunt femei inteligente, frumoase și reușesc deseori să își impună punctul de vedere atunci când își propun; în plus, toate aceste calități sunt cât se poate de naturale.
În ceea ce privește statisticile europene, este cert că în România femeile sunt mai prost salarizate decât bărbații, dar această situație este una întâlnită și în alte țări europene. Ceea ce este mai greu de acceptat pentru mine ca femeie, și mă gândesc la statisticile îngrijorătoare privind violența în familie în România, este lipsa de respect a femeilor față de ele atunci când suportă agresivitatea fără să încerce să depășească această situație. Aici cred că trebuie să mai lucrăm la educația de acasă dar și cea de la școală, atât a fetelor cât și a băieților, întrucât eu cred că într-o relație în care intervine violența, fie că este fizică sau psihică, nu mai este iubire, nici respect, dar nici șansa ca lucrurile să se îndrepte.

Marina Almășan : – Mă bucur că ați virat-o către problemele relației în cuplu. De ce, oare, bărbaților nu le place să fie conduși de femei? O pot face, oare, femeile, astfel încât ei să nu simtă?  …dar trebuie, oare, ca femeile să conducă?

Norica Nicolai : – Pentru că bărbații acceptă în general mai greu realitatea: adevărul este că întreaga lor viață depinde de femei, iar fiecare moment decisiv al acesteia este influențat de voința unei femei. Totuși, cred că în foarte multe situații, bărbații nu realizează că sunt influențați de femei.

Marina Almăsan : – În politică, lucrurile stau la fel?

Norica Nicolai : – În ceea ce privește politica, prefer bărbații care nu sunt conduși de femei și apreciez femeile ce aleg să se implice singure în această lume, fără a încerca să obțină favoruri ca urmare a relației cu un bărbat. Avem în acest moment un trend global spre feminizare a ledershipului politic: dacă în urmă cu 15 ani o femeie era cu greu candidat la o poziție de premier sau președinte, astăzi este absolut normal să avem femei în poziții cheie. Cred că acest moment în care societățile noastre se află la un moment de cotitură al istoriei, cu provocări imense, după secole de dominație masculină în luarea deciziilor, este o perioadă propice și perfect adaptată unui management mai feminin, deci mai pașnic, mai responsabil, și de ce nu mai eficient.

Marina Almășan : – Ce le spuneți celor care militează pentru “femeia la cratiță”?

Norica Nicolai : – Că fiecare om are limitele lui, iar cei care gândesc astfel au mai multe limite decât este cazul, refuz să accept că viața, fericirea unor bărbați se raportează la conținutul cratiței. Aș adăuga că o femeie la cratiță este de fapt eșecul bărbatului care o trimite acolo.

Marina Almășan: – Wow, ce verdict! Sper să-l preia presa din România! …Ce nu trebuie niciodată să-i spună o femeie unui bărbat pe care-l iubește?
Norica Nicolai : – Să nu-i spună prea des că îl iubește, pentru că iubirea se trăiește, nu se afirmă.

Marina Almășan : – Dar invers?

Norica Nicolai : – Să nu-i spună cât de mult o iubește, să îi demonstreze asta mai mult prin gesturi și mai rar prin cuvinte.

Marina Almășan : – Pentru final , vă rog să adresați un îndemn pentru femeile care se simt dominate de bărbați!

Notica Nicolai : – Pentru tot ceea ce se întâmplă în viață, în casă, la muncă, pe stradă, să înțeleagă că trebuie să aibă încredere în instinctele lor, în puterile lor, în inteligența și frumusețea cu care sunt înzestrate. Suntem fiecare unică în felul în care suntem făcute și va exista mereu cineva care să ne aprecieze, să ne iubească pentru această unicitate fără să ne domine. Încrederea în sine și curajul de a spune ce credem și ce simțim pot face o mare diferență în calitatea vieții noastre și sper ca fiecare femeie să încerce să facă această diferență, oricât de dificil ar deveni drumul parcurs.

Marina Almășan : – Vă mulțumesc! Tocmai mi-ați oferit un interviu de 10!