Na că se duse și 1 martie, dată de mare așteptare pentru noi, muierile. Dacă măgarul s-a făcut că plouă de Sfântul Valentin, iar de Dragobete nici măcar n-a auzit, că doar n-o fi arheolog, mai are o șansă de de a-și spăla păcatele de 1 martie. Știu, mărțișorul e o chestie mică și simbolică, care costă un leu și se atârnă sau nu, în piept, dar dacă ești un bărbat adevărat poți da leul pe un șnur, iar șnurul să-l legi de ceva mai de doamne-ajută: un inel cu pietriciă, o brățară dintr-un metal care nu îți înegrește degetul, sau măcar un parfumel de firmă. Cam așa gândeam eu că se procedează, în timp ce mă zdrăngăneam cu autobuzul 331 în ziua fatidică, în drum spre o întâlnire romantică și indispensabilă cu dentistul. Între timp, mă holbam prin autobuz, pe trotuare și prin stații și am remarcat un lucru ciudat: nici o femeie nu avea vreun mărțișor la vedere. La Piața Romană era o buluceală la tarabele cu mărțișoare mai aprigă ca la Maglavid, în zilele bune ale lui Petrache Lupu, dar se pare că lumea rămânea mai mult cu privitul. Și-n timp ce mă îndreptam spre Dămăroaia, mă holbam tot mai tare prinprejur, doar-doar, oi zări un amărât de coșar din tablă atârnat de vreo con-călătoare. Pe la Arcul de Triumf (nici ăla nu mai e ce-a fost!) un tânăr emancipat și romantic, de vreun metru șaizecișidoi și nouăzeci de kile (așa, la ochi), cu țăcălie cum se poartă acum și codiță prinsă cu elastic, a sunat pe cineva zicând cam așa (omul avea voce, nu glumă, așa că am putut beneficia cu toții de planurile lui romantice) : ”Auzi păpușă, uite care-i treaba – eu sunt rocker de când mă știu și n-am de gând să merg astă seară la un concert de vioară, că mă bântuie fantoma lui Jimi Hendrix după aia… Apropo, că m-ai întrebat, să știi că eu nu-ți iau mărțișor, că ăsta e un obicei tâmpit și comunist… mai bine îți iau o floare, dar n-am bani acum la mine. Și ce dracu să faci o floare?! Nu-i bună nici de mâncat și nici de băut … Mai bine, știi ceva?!… Îți fac cel mai frumos cadou de mărțișor… (Eram cu urechile ciulite cu toții, încremeniseră până și controlorii, plus fata care vine dintr-o cutie plasturi, pixuri și alifie vietnameză cu cincizeci de bani bucata. Eram statui, ce mai!)… O noapte de sex sălbatic!” Am lăcrimat puțin. Și de mila vânzătorilor de mărțișoare din Romană, dar și de amintirea lui răposatu, care până a reușit să pună mâna pe mine, mi-a umplut pieptul de rândunele, ghiocei,coșari, potcoave și alte alea, de arătam ca un mareșal sovietic cu pieptul plin de medalii. Și nici atunci nu l-am lăsat cu una cu două. Acum stau și mă întreb ce i-o fi luat romanticul tânăr iubitei de 8 martie. Cred că banii din portofel, la cum se arată situațiunea.
Comentează