Constat, cu îngrijorare, cum povestea vieții mele devine o prezență constantă în programele de final de an, ale canalelor tabloide. În curând, râvna cu care colegii jurnalisti repetă, la nesfârșit, înlănțuirea întâmplărilor din viața mea, o vor transforma pe aceasta într-un soi de “Home alone”, transmis până la isterizarea telespectatorilor, în fiecare vacanță de iarnă, la televizor.
…Ieri m-a sunat o cunoștință pentru a mă avertiza că, pe un canal de știri cu o audiență notabilă, “ăia vorbesc despre mine”. Am recapitulat, fugitiv, în minte, faptele ultimului an și am ajuns la concluzia că n-am făcut nimic atât de spectaculos, încat să mă amestec cu știrile “recapitulative” care au în centrul lor personaje precum Dincă, Ludovic Orban sau Simona Halep. Drept care, devenind curioasă, am pornit televizorul, abandonând tocănița care bombănea pe aragaz.. N-a fost decât un nou motiv de “enervare de sărbători”.
Aflați probabil în pană de subiecte, colegii jurnaliști si-au amintit de preistoria divorțului meu, reluând toată telenovela pe care o trăisem cu ( deja) 8 ani în urmă. Trec peste gravele greșeli de documentare (cum ar fi: o căsnicie de 16 ani, redusă la “o relație de aproape un deceniu” – informație esențială pentru un jurnalist documentat) și mă întreb cui folosește răscolirea gunoiului de sub preș? Pe cine ar mai putea interesa povestea mea, cu siguranță deloc originală și unică, pe cine ar mai putea mișca declarațiile mele de acum 5-6 ani, “vândute” publicului ( considerat fraier) ca fiind “proaspete”? Cât de lipsit de imaginație trebuie să fii, pentru a relua, la nesfârșit, o poveste pe care deja toți o stiu pe dinafară : Almășanca, nevastă de cântăreț ajuns deputat, este înșelată de trubadur, după care îsi găsește liniștea în brațele unui miliardar… Mulți, crezând că eu alimentez astfel de “remember”-uri, mă mai întreabă, grijulii, dacă am reușit să trec peste acel episod trist al vieții mele, dacă, în sfârșit, l-am iertat pe Socaciu. Îi dezamăgesc, mărturisindu-le că, nefiind o persoană din cale-afară de religioasă, chestia cu “iertarea” nu-mi reușește chiar întotdeauna. Ca om corect ce mă consider, nu voi putea ierta niciodată oameni care au greșit profund și care le-au marcat viața unor semeni ce s-au purtat corect cu ei, dar mai ales unor copii nevinovați. Pot “trece peste” – asta e cu totul altceva, dar chiar și așa, pot “trece peste”, doar dacă am un interes, fie el și curat. Slavă-Domnului, față de “Trecutul” meu, nu am niciun interes. Decât acela de a-l uita. Dar nu mă lasă , iată, colegii din presă. Iar până cand vor dispărea , din mintea mea, mizerabilele amintiri, legate de acel capitol, nu pot decât să iau , din când în cand, câte un Emetiral sau să sug o lămâie. E oricum mai dulce, decât ceea ce am trăit, pe pielea mea.
Update:
Nici nu s-a stins bine ecoul reportajului invocat mai sus, că o altă știre îmi pică sub nas : de data asta, o revistă de scandal publică niște fotografii, surprinse de paparazzi într-un mall, in care Moș Craciun a ales să-mi facă un dar. Pozele ca pozele ( nimic spectaculos : un client, intr-un magazin de ceasuri) , însă titlul mă bagă în fibrilație : “Marina Almăşan, aroganţă la sfârşit de an! Ce cadou a primit vedeta din partea iubitului milionar”. Evident, textul asociat nu face nicio referire la valoarea ceasului-cadou, lăsând cititorii să se umple de ură, fabulând pe marginea termenului de “aroganță”.
Dacă , pentru un cadou de Crăciun, puțin peste 200 de lei înseamnă “aroganță”, nu pot decât să trag concluzia că jurnaliștii respectivi proveneau, probabil, din Burundi sau Sierra Leone, unele dintre cele mai sărace țări din lume, unde un ceas de 50 de Euro ar putea părea aroganță.
În rest, să auzim de bine și…de mine, în 2020!
Draga Marina,
Nu stiu cati oameni din tara aceasta nu te cunosc. Muncesti de atatia ani, cu profesionalism, seriozitate…si multa modestie…
Nu-mi amintesc sa te fi auzit vreodata spunand ceva urat despre cineva, sa-ti fi vazut privirea plina de rautate si invidie, atintita asupra cuiva.
Si, in acest context, nu as fi considerat o „aroganta” nici daca iti luai un ceas nu putin peste 200 de lei…nici macar peste 200 de euro…nici macar peste 2000 de euro😀😀😀
Toate analfabetele care se perinda pe la televiziuni isi iau, tot timpul, genti de mii de euro si nu i se pare nimanui ciudat sau „aroganta” acest lucru.
Chiar crezi ca cineva baga in seama astfel de comentarii cretine?!
Nu-ti face sange rau si nu le mai baga in seama! Chiar nu merita, nici cat o ceapa degerata!😂😂😂
Un An Nou fericit si plin de bucurii!