Alice mi-a mărturisit că resimte si ea acel spleen instituțional al adultului de pe la noi, atunci când e nevoit să-și rezolve probleme administrative. A cuprins-o un dor teribil de vremurile copilăriei, în care nu existau instituții, orare, hârțogărie și urgențe. În ultimele zile, a alergat prin instituții publice cu sedii jalnice, cu birouri la subsol, de la cele ale Administrației Financiare și ale Poștei Române, la arhivele unor judecătorii și chiar la o bibliotecă. A sesizat un disconfort al celor prezenți acolo, figuri morocănoase, o atmosferă ușor apăsătoare, uneori întunecată și cu iz de igrasie. Aproape că s-a contaminat de starea aceea, văzând și aspectul jalnic al pereților crăpați, care au prins ultima zugrăveală în vechiul regim. S-a gândit că moralul oricui ar scădea în asemenea condiții. Aștepta cu nerăbdare să iasă la lumină și la aer curat. Se întreba empatic:
„Dar ce se întâmplă cu cei nevoiți să locuiască sau să lucreze acolo opt ore pe zi?”
Ce să se-ntâmple? Cu spectrul unui cutremur în minte, deprimați de lipsa luminii naturale și în condițiile precare ale unor instituții parcă muribunde, sigur că starea lor psihică e deplorabilă; iar amabilitatea de funcționari – aproape nereperabilă. Statul nostru pare că se tot resimte după un război civil, de 26 de ani încoace.
Psihologii remarcă un aspect pe care și Dostoievski îl surprinsese în psihologia funcționarului din „Omul din subterană”. Apare o frustrare implicită, o inconștientă ranchiună față de cei de deasupra – șefi, colegi, vecini, sau chiar trecătorii cărora li se văd doar pantofii. Oamenii subsolurilor se simt, prin postura subterană, umiliți social, uitați de lume, nedreptățiți de instituție, nerespectați de vecini, nedemni de vizite etc. Și dacă inițial acceptă situația ca pe un provizorat, își pierd rabdarea și seninătatea, cu trecerea anilor, se acresc pe măsură ce îmbătrânesc.
O sugestie practică pentru firme cu sedii noi: destinați subsolurile depozitelor, nu birourilor, dacă vă doriți angajați eficienți și tonici. Iar dacă îi aveți, totuși, underground, schimbați-le locul prin rotație cu cei de la etaj și creați-le o atmosferă cât mai agreabilă, la sfatul unui designer. Oricine își pierde aripile când stă prea mult… sub pământ.
Comentează