VA-Va – pilula miraculoasă recomandată de orice medic

    Își spun Va-Va. Două silabe care se potrivesc de minune : și pe limbă, cand le rotunjești cu drag ca să simplifici două nume mai lunguțe, dar și pe scenă, acolo unde se îmbină perfect. 

     Atunci cand Nae Lăzărescu a plecat către stele iar Vasile a rămas singur pe peron, fluturând spre văzduh batista plină de lacrimi a despărțirii, lumea a oftat și a concluzionat : “S-a mai dus un cuplu. S-a terminat și cu Muraru..”. E ca și în căsniciile care durează o viață : plecarea unuia din soți atrage după sine, la foarte scurtă vreme și plecarea celuilalt. O spun nu numai psihologii, o spune viața însăși : e greu să reziști într-o lume pe care ți-ai construit-o în această formulă de “2”, alături de un om care ți-a devenit “jumătate” în cel mai adevărat sens al cuvantului. 

În cuplurile artistice faimoase și îndrăgite lucrurile stau cam la fel : dragostea și gloria sunt câștigate “în echipă”. Lumea te iubește “la pachet” si nu te mai vrea singur, oricât de valoros ai fi. Ți-a plecat jumătatea – dus ești și tu. Puține reinventări consemnează istoria. 

Și iată că , la Tănase, minunea s-a întâmplat. Într-o formulă nouă și inedită, cu deja destui ani în urmă, Vasile s-a reinventat. La început lumea privea chiorâș cuplul “Vasile Muraru – Valentina Fătu”. Nu spun că, invitându-i odată, demult, la o emisiune, am auzit niste zumzete de viespi prin culise : “Păi asta e aia, cu care s-a combinat Vasile, după moartea lui Nae”. Lumea e nedreaptă și grăbită în a pune etichete. Știu asta , căci am simțit-o pe propria mea piele. 

Dar Vasile și Valentina și-au văzut de drum : și-au construit cu seriozitate un nou brand ; și a fost al nabii de greu, după cel intitulat “Nae și Vasile” și care intrase deja în sfera “bunurilor de larg consum”, atât de dragi românilor. Dar cu tenacitate și încredere, sprijinindu-se pe talentul uriaș al fiecăruia, pe speranță, pe dorința de a răzbi prin marea de prejudecăți, cei doi au reușit. Vasile și Valentina, sau Valentina și Vasile – dacă e să dăm politeții ce-i al Cezarului, sunt astăzi deja un “întreg”. Și un teatru întreg – celebrul “Constantin Tănase”, singurul Teatru de revistă mioritic rămas să strălucească în constelația artei românești , se sprijină pe ei, își construiește frumoasele întâmplări avându-i pe ei coloană vertebrală și, mai mult, îi are artizani nu numai ai tradiționalelor spectacole de revistă, ci inventează mereu lucruri noi, mici sărbători care să le coloreze viața românilor care se încăpățânează să creadă în nemurirea genului revuistic. 

    Îi cunosc pe amândoi si-i iubesc până la cer. Până la cerul de unde sunt sigură că-i privește Nae, cu îngăduință și dragoste, cu  mulțumirea că locul său a fost ocupat de un om solar și mustind a talent și că , iată, cuplul celebru de odinioară s-a “resetat” , chiar dacă, alături de vechiul său partener, baletează acum pe scenă rochii elegante, în locul costumului de scenă al lui Nae. Valentina nu este numai o parteneră de cuplete umoristice. Este un creier strălucit și un vulcan de energie, pe care iscusitul manager al Teatrului, Vasile Muraru a știut să-l folosească cum se cuvine. La Tănase nu există acea demență mioritică : “Dacă subalternul e valoros, el trebuie marginalizat, ca să nu-mi ia locul!”. Nicidecum! Vasile a găsit în Valentina cu adevărat acea  “mână dreaptă” alături de care să construiască minuni. Și asta se întâmplă la Tănase : se nasc minuni, sprijinite pe talentul și dăruirea unei echipe pe care cei doi știu s-o valorifice, s-o țină unită, s-o motiveze să țină sus steagul revistei românești de altădată, îmbrăcată în hainele noi ale Prezentului. 

    Galele Savoy, pe care am avut bucuria să le prezint seara trecută, sunt cel mai frumos exemplu al unei colaborări de excepție între primul Va și cel de-al doilea : o idee strălucită și sensibilă a Valentinei – cea de a omagia artiștii de excepție ce au performat, de-a lungul anilor,  pe scena Teatrului – s-a întâlnit cu deschiderea și forța unui manager vizionar și înțelept, rezultând astfel de  periodice “omagii” de excepție, împachetate în haina unor spectacole memorabile. 

M-am uitat cu atenție, aseară, dinspre scenă spre sală. Plină ochi, într-o seară în care întârziata vară oferea atâtea alte tentații citadine. Oamenii erau fascinați de strălucirea ce li se oferea : și nu atât cea a decorurilor de revistă și a paietelor ce colorau ținutele de sărbătoare ale artiștilor, ci a acestora din urmă înșiși. Într-o lume în care mass-media promovează atâtea non-valori,  atâtea dezastre și atâta cenușiu, bucureștenii trăiau din plin sărbătoarea de pe scenă : artiștii uriași ce și-au clădit carierele pe munți de talent și dăruire, și pe care artizanii serii – cei despre care tocmai v-am vorbit, i-au investit într-o Gală cu strălucire de Oscar. 

      Da, de acord, poate părea un articol ușor subiectiv, pentru că Vasile și Valentina îmi sunt dragi din prima clipa a unorii lor artistice – și asta pentru că-i cunosc nu numai ca artiști, ci mai ales ca oameni! – dar am ținut să aștern aceste cuvinte pe hârtie, pentru că într-o lume dominată de războaie, molime, ură și invidie, degetul nostru trebuie să-i arate și pe cei buni și frumoși. Pentru ca, privindu-i, să ne molipsim de la ei!

Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : Produsele GENERA