Ea și El Ultimul romantic

Televizorul ne-a mâncat poporul!

Ai noștri prunci vor intra cât de curând, cu urale lacrimogene, cu breaking news-uri folclorice, în Cartea Recordurilor. Da, ei vor fi primii copii din lume născuți direct cu telecomanda în mână, ca să poată zapa rapid între tabloid, telenovele, puține debitări manelizate și câteva bâlbe neaoșe. Butonul pentru cultură a fost eliminat din start. N-are rost să-i încarci mintea cu nefolositoare poveri, doar școala vieții e cea mai importantă! Fix cea pe care-o găsești, de dimineață până noaptea târziu, la maimuțărilele televiziunilor autohtone.
Descrierea mea nu e nici ficțiune, nici realitate, nici pamflet și nici măcar o tristă constantare, e doar o literară și prozaică trecere în revistă a oamenilor din jurul meu. Cei pe care-i văd la metrou și care au cerul pe umeri, gata să-i prăbușească, dar care nu ratează prilejul de-a bârfi știrile, de-a citi gazeta, ori mai nou, de-a da un scroll modern pe ecranul smartphone-ului cu aplicația minune Facebook deschisă, care te pune la punct și cu minunata capră a vecinului, precum și cu șanțul a cărui radio a fost premiat de către CNA cu mențiunea de „Produsul anului”.
Lăsând gluma la o parte, mi se pare că oamenii nu mai caută. Nu mai au răbdare și nici nu dau din coate pentru a găsi lumina care le-ar prilejui o întâlnire mult mai revelatoare și mai sălbatică cu ei înșiși. Fețele triste din fiecare dimineața, posacele figuri de pe stradă, bâlbâiutul de pe la colțuri, bârfele din parc și chiar dramele fashionistelor mioritice, n-au nici o urmă de umanitate, de șansă reală la o reabilitare concretă.
Medici sunt, nu iau luat pe toți străinii, doar că-i mai simplu tratamentul gratis de pe canapea, decât efortul de a fi om, de a trăi o viață fără interesul maxim de a comenta ce a făcut unul sau altul, dacă se culcă, dacă-ți invadează sau nu spațiul ori dacă sărutul lui nevinovat se înscrie în termeni legali ai Constituției Nescrise a Prostiei! Zău, televizorul ne-a mâncat poporul. Real, peste șapte ore din zi petrec românașii la tv. Nu știu dacă e de bine sau de rău. Nu dau verdicte și nici nu trag semnale de alarmă absurde, pentru că dacă ar fi să tragem ceva, aceea ar fi apa de la wc-ul zilnic în care vrem nu vrem, trebuie să trăim.
Oamenii uită să se bucure și fără urmă de păcat, măcar cel biblic pe care-l tot trâmbițează niște domni pe lșa tv, și ei de altfel neaveniți în ale sfaturilor, lovesc. Cu vorbe, C-așa-i și la televizor, uitând că un cuvânt nu face cât o mie de imagini, dar poate răni, poate schimba, poate porni o furtună de întrebări în sufletele fără vină ale celor care mai știu că bruma asta de viață nu e despre unul sau altul, e fix despre tine!
Acum vreo șase ani deschideam două seri la rând o emisiune de televiziune cu un text asemănător, scris de mine și minunat parafrazat de Lucian Mândruță, vizibil atunci, nu în piscina gonflabilă, ci noaptea, făcând educație pentru neaveniți. Firesc că manifestul meu a fost în van și soarta lui Mândruță la TV rapid înfrântă de ce urma să fie prezentat ca circ pentru o mână de omușteni care n-au altceva de făcut decât să rumege, mai ceva ca frumoasele exemplare de pe câmpuri, ce primesc de-a gata.
Nu tu raționamente, nu tu luciditate, ori vreo urmă clară de bun simț! Uitasem că despre asta nu vorbește nimeni. Din păcate, nu mulți îl dețin și tot mai puțin explică că simțul acesta al măsurii nu e ca untul, de pus pe pâine.
Oricum ar fi, nu televizorul ne educă. Nu ne dă de mâncare și nu domnilor dragi, nici nu ne face să petrecem un timp de calitate. Asta desigur dacă nu selectezi ce trebuie, numai că e greu să faci o delimitare clară între ceva! De ce să te uiți la televizor, la nimic, când viața e așa frumoasă? De ce să-l vorbești pe celălalt, să dai verdicte, să-l nenorocești în judecâți, când viața e așa frumoasă? Poate prea simplă pentru unii și mult prea complexă pentru cei deștepți …

SURSA FOTO – jguty.servidor-web.com

Uscatoare rufe