Se spune că atunci când ai un vis, trebuie să crezi în el pentru că mai devreme sau mai târziu ți se va îndeplini. Așa a făcut și ea: a crezut, a luptat, iar acum se poate mândri cu o carieră de invidiat. La doar 19 ani, venea în capitală pentru a-și urma visul: acela de a fi actriță. Astăzi, este una dintre cele mai apreciate actrițe din generația ei. Monica Davidescu, o femeie puternică și ambițioasă, care nu a 
renunțat nicio clipă să lupte pentru a-și atinge țelul. Înainte de-a fi actriță, a fost învățătoare în satul natal și pentru că își dorea mai mult de la viață, a renunțat la această profesie în favoarea teatrului. Datorită fizicului cu care a fost înzestrată de mama natură, în anii studenției, a fost aleasă de multe ori să prezinte moda. Deși, fetele din ziua de astăzi ar da orice ca să ajungă manechine, pentru Monica defilările de modă au fost un job și nimic mai mult. Printre pasiunile Monicăi se numără și dansul. La începutul anilor `90, a făcut parte dintr-o trupă de dans. A jucat zeci de roluri atât în filme, cât și pe scenă. „ Un altfel de Cabaret”, „Boeing Boeing” sunt doar două dintre 
piesele din a căror distribuție face parte. Se poate mândri cu o carieră strălucitoare, dar și cu o familie frumoasă. Împreună cu Aurelian Temișan formează unul dintre cele mai solide cupluri din lumea mondenă. Din frumoasa lor poveste de dragostea a venit pe lume Daria, o bomboană de fetiță. Una dintre cele mai talentate actrițe din țara noastră, o soție iubitoare și o mamă devotată, Monica Davidescu este, cu siguranță, o femeie de nota 10.
Alina Anghel: Înainte de-a deveni actriță, ați fost învățătoare și model. Multe tinere visează să ajungă fotomodele. De ce ați renunțat la o carieră în modelling?
Monica Davidescu: Am fost învățătoare la mine în sat. Mi-am dorit n
mai mult. Am plecat de acolo la Televiziunea Română, unde am făcut figurație la un revelion. Am fost chemată de Brândușa Novac să intru în trupa ei de dans și am zis că e șansa mea de-a fi ceea ce îmi doresc, să fiu artistă. Am intrat în trupa de dans unde am învățat să exist în scenă. După care am zis: „trebuie să-mi îndeplinesc visul pentru care am venit în București, să fac actorie” și asta am făcut.
A.A.: Și ați dat examen la UNATC…
M.D.: Am fost prima dată în `90, după ce am terminat liceul. M-am dus la facultate să întreb ce se dă. Eram atât de speriată de orașul ăsta mare, încât am tremurat numai când am stat de vorbă cu secretara care mi-a răspuns absolut banal, corect și pentru ea era o nimica toată, dar eu simțeam o emoție atât de puternică încât nu mă puteam stăpâni. Și am zis că nu sunt pregătită de viață, să apar în fața unor oameni pe care eu îi cunosc de la radio sau TV și să mă manifest în fața lor. Norocul meu a fost cu această intrare în trupa de dans care a însemnat școala mea pentru a exista în scenă și tot atunci au început 
multe evenimente la care prezentările de modă erau în top, ca să zic așa. Designeri români începeau să-și scoată capul la iveală, adică începea să se spună ceva despre modă, exact în `90. De multe ori am participat cu trupa la aceste evenimente și bineînțeles datorită fizicului de la mama natură, ziceau: „Hai să prezinte Monica, hai să prezinte Monica” și uite așa pe nepusă masă am devenit prezentatoare de modă. Am fost văzută odată, de două ori, de trei ori. N-am făcut niciodată această meserie ca prezentatoare de modă pentru altceva decât a câștiga un ban în plus ca să mă întrețin în facultate. Nu am crezut că pot să fiu prezentatoare de modă. Nu credeam că pot doar să merg pe scenă și să prezint un costum, simțeam nevoia de mai mult. Am făcut cu mare plăcere această meserie, dar tot ca mărturisire, am făcut-o pentru a câștiga un ban în plus ca să mă întrețin în facultate. Și slavă cerului m-am întreținut. 
Iată-mă acum, la 44 de ani, am făcut prezentări de modă pentru prietena mea Liliana Țuroiu cu care am rămas prietenă din`98 și căreia îi tot prezint colecțiile, încă mă cheamă să facem un catalog. Mă cheamă la prezentări, la târguri și urc cu plăcere chiar dacă știu că nu mai am vârsta prezentării de modă. Este ca un rol care m-a ajutat foarte mult în momentul în care am pornit în carieră și îi sunt loială atâta vreme cât și corpul îmi permite să urc în scenă și să prezint moda.
A.A.: Așa cum ați spus și mai devreme, aveți un fizic de invidiat. Cum reușiți să vă mențineți în formă? Știu că sunteți vegetariană. De ce ați renunțat la carne?
M.D.: Lacto-fish, lacto-vegetariană. Am renunțat la carne în urma unui ulcer perforat pe care l-am făcut pe bază de stres, mi-a zis atunci doctorul. Dar atunci, evident mi-a recomandat să mănânc numai carne fiartă de vițel. Am renunțat ușor, ușor, în decursul a vreo patru ani. Nu dintr-oadată și n-am simțit nevoia. Acum, de când am copilul și de când îi gătesc cu carne, îi gust mâncărurile pe care le fac. Nu sunt total împotrivă, dar eu nu mănânc.
A.A.: Ați încercat s-o învățați pe cea mică să renunțe la carne?
M.D.: Nu, nu. Ea își va face singură meniul în viață. La grădiniță, la școală, la after- school, mănâncă odată cu toți copiii ceea ce se mănâncă acolo. Nu i-am interzis, nu am ținut-o departe. Nu mănâncă foarte mult, nu este carnivoră din asta care dacă nu mănâncă carne, nu trăiește. Nu, ea mănâncă de toate și o las pe ea să aleagă.
A.A.: Apropo de fetiță cum e relația cu micuța?
M.D.: E o relație bazată pe iubire și prietenie. Sunt atât de fericită 
când seara, chiar dacă acum la școală lucrurile s-au mai schimbat și ei încearcă să fie mai independenți, vine și se cuibărește la pieptul meu și îmi zice „Îmi place să adorm aici. Eu sunt fetiță”, când ea adoarme lângă mine. Vorbim ca niște prietene, discutăm ca niște prietene. Mă însoțește de foarte multe ori la spectacole sau repetiții când n-am cu cine s-o las. Avem o ședință foto împreună și a zis că de ce nu e și tati în ședință și i-am zis că e ședință pentru fete. „Așa ca fetele ieșim și facem poze împreună. Dar, dacă vrea tati să vină, îl primim? Facem și cu el poze, sigur că da, dar o să facem mai mult noi fetele împreună. Bine.” Ea întotdeauna când merge cu mine la o activitate întreabă de ce nu e tati, iar când merge cu el, întreabă de ce nu e mami.
A.A. : De cine e mai apropiată de dumneavoastră sau de Aurelian?
M.D.: Lucrurile sunt la mijloc. Vrei nu vrei, e apropiată de mine prin toate lucrurile pe care le face o mamă pentru copil: spălat, călcat, îmbrăcat, mâncat, dus la școală șamd., iar foarte apropiată de tatăl său, care… El lipsește mai mult de acasă decât mine, are mai multe spectacole seara când eu sunt cu ea la adormit. Dimineața o duce el la școală, mai vorbesc. Deci, e un echilibru. N-aș putea spune că e mai apropiată de el sau mai apropiată de mine. Dacă aș sta s-o urmăresc în momentul în care să zic eu cu tatăl ei ne îmbrățișăm, ea vine ne îmbrățișează, o luăm în brațe și este atât de fericită să ne îmbrățișeze pe amândoi de parcă prin ea se face o legătură între noi ceea ce este și adevărat, dar ea simte chestia asta.
A. A.: Cât de mult v-a schimbat copilul viața?
M.D.: Noi ne-am dorit acest copil și da viața cu un copil se schimbă, programul e cu totul altul. Odihna e mult mai puțină, dai mai multă importanță copilului, mai puțină importanță lucrurilor pe care ți le dorești tu. Dar, consider că viața noastră s-a schimbat în super-bine de când a apărut copilul.
A.A. : Dvs și Aurelian Temișan formați unul dintre cele mai frumoase și solide cupluri din showbiz. Care e secretul.?
M.D.: Nu știu. Ne respectăm, asta este cred cel mai important. Ne 
respectăm timpii de tăcere pentru că fiecare are un timp în care lucrează la ceva. Dacă el este preocupat, ușor nervos, atunci eu iau copilul și încercăm să-i lăsăm timpul lui să se calmeze. Fiecare artist are niște căutări și în momentele alea suntem irascibili și poate nu pe placul celorlalți. Știind acest lucru din experiență proprie, îi dau spațiul lui. De asemenea, același lucru face și el cu mine. Când lucrăm împreună e minunat. El pleacă la treburile lui, eu la treburile mele. Aș spune că important e să știi să te respecți și să te completezi pe lângă dragoste care ar trebui să existe într-un cuplu care vrea să rămână împreună.
A.A.: Dar, el este înconjurat de multe fane, sunteți o soție geloasă?
M.D.: El primește foarte multe cereri de prietenie de la femei. Primește și, eu știu, declarații. A fost o vreme, când aveam senzația că aș putea fi pe locul II și că ar putea să fie altcineva, dar lucrurile s-au aplanat pentru că ne-am dat seama că ne avem unul pe celălalt așa cum ne știm noi, nu cum ne știu ceilalți și lucrurile astea fac parte, într-un fel, din viața noastră. Adică să fii un artist și să ai fani/ fane, să fii iubit de ceilalți, să primești o declarație de dragoste, nu neapărat asiduă, ci pur și simplu declarația cuiva care îți spune că te iubește. Poți să fii prieten cu acel om, nu trebuie să ajungi mai departe. E o înțelegere reciprocă.
A.A.”: Site-ul nostru se numește femeide10.ro. Din punctul dumneavoastră de vedere, ce calități ar trebui să aibă o femeie ca să fie de nota 10?
M.D.: Cred că ar trebui să aibă o calitate foarte importantă, să fie cinstită cu ea însăși și cu cei din jur. Întotdeauna am spus că adevărul este cea mai bună minciună, în orice relație, în orice eveniment, în orice ți se întâmplă.
A.A.: La finalul interviului aș vrea să vă rog să le transmiteți un mesaj cititoarelor site-ului nostru femeide10.ro
M.D.: Eu fac parte dintre femeile care se vor foarte puternice și nu 
întotdeauna e bine acest lucru, pentru că bărbații trebuie să fie lăsați să ajute. Atâta vreme cât o femeie, în zilele noastre mai ales, face chiar toate muncile inclusiv ale bărbaților, ai senzația că femeile sunt foarte independente și că nu mai au nevoie de ei. Dar, liniștea ta, protecția ta ca femeie vine și de la bărbatul lângă care stai. Nu trebuie să zici tot timpul „Eu știu, pot să le fac pe toate și tu trebuie doar să te servești” pentru că atunci crești lângă tine un parazit pe care puțin mai târziu o să-l vezi ca atare dacă nu știi să-i dai libertatea să facă și el, să te ajute, să aibă inițiativă. Noi, femeile, vrem ca lucrurile să fie într-un anume fel, fixăm într-un anume fel, vrem ca visele să se împlinească într-un anume fel. Dar, lucrurile nu stau așa, pentru că ei sunt de pe altă planetă și dacă vrem să interacționăm, trebuie să vedem cum e viața și la ei, să-i lăsăm să se manifeste.
Comentează