Mi-ar plăcea să știu că trăiesc într-o lume unde unii nu-i judecă pe alții. Am auzit și am dat peste atâtea stereotipuri în gândire încât, dacă ar fi să mă iau după gura lumii, ar trebui să iau de bună că vârsta pe care o am are legătură directă cu nivelul de distracție, dar invers proporțional. Adică dacă ești tânără, îți poți permite orice, să dansezi pe mese, să urli, să faci ca toate cele și dacă ești, să zicem, trecută deja de vârstă de patruzeci de ani, ești kaput!
M-a enervat foarte tare când mi s-a spus că “ai și tu o vârstă, cine crezi că se mai uită la tine? Trebuie să te gândești la bătrânețe, mai ai un pic și te pensionezi așa că stai liniștită , în banca ta”. Uau! Lăsând la o parte cine e persoana care mi-a spus aceste vorbe de duh, căci nu vreau să-i comentez motivul pentru care încerca să mă jignească, fiind probabil un truc pentru a mă manipula, m-am gândit automat la toate femeile care aud acest lucru în mod constant. Eu mă consider o femeie inteligentă și puternică, sigură pe ea și nu ușor de convins că într-un anumit fel trebuie să stea lucrurile. Pun întrebări, aduc contra argumente, mă iau la trântă-n vorbe cu persoana respectivă. Finalul? Uneori câștig, alteori prefer să mă retrag de pe scenă, lăsând acea persoană cu vorbele aruncate în vânt.
Cine a spus că vârsta este invers proporțională cu libertatea de a trăi așa cum îți dorești? Vă pun această întrebare: când v-ați distrat bine, dar BINE, ultima oară? Vă mai aduceți aminte?
Eu trăiesc într-o lume în care am zeci de invitații la tot soiul de evenimente. Probabil se vede foarte “glam” din afară. Mă duc aranjată, parfumată, fac poze la panoul de primire, socializez cu lumea și cam atât. Nu mănânc, nu beau deși îmi fac cu ochiul bunătățile servite dar nu îmi permit să fiu pozată cu “dumicatul în gura”. Așa că, distracția mea reală este atunci când ies în gașcă cu femei de vârsta mea, liber profesioniste sau corporatiste, tinere aspirante la o carieră, mame sau burlăcițe, nu contează. Important este să fie persoane cu poftă de viață, pozitive și care își asumă libertatea de a se exprima în voie, fără a se simți încorsetate de ce zice lumea.
Când ai o viață de trăit, atunci trăiește-o din plin. Carpe Diem, trăiește clipa! Acestea nu sunt clișee ci modul în care ar trebui să ne trăim viața. Fiecare vârstă are frumusețea ei dar să nu uităm că, deși corpul îmbătrânește, sufletul rămâne veșnic tânăr iar acesta se reflectă în ochi. Nu degeaba se spune despre ochi că sunt oglinda sufletului.
Și vă rog mult, nu veniți cu comentarii de genul…eu am copii, un soț acasă, un șef care ar ridică spranceana…din câte știu eu, ne-am născut libere și singure pe acest Pământ, cu trăsătura distinctă de cea a animalelor, liberul arbitru. Dacă sunteți convinse că vă faceți datoria față de oamenii din jurul vostru, de care vă simțiți responsabile, atunci nu trebuie să vă simțiți vinovate că vă gândiți și la bunăstarea voastră. Dragostea față de familie nu înseamnă abdicarea totală de la dragostea de sine. Clipa este doar atat…o clipă. Ea nu se mai întoarce niciodată. Tic, tac, timpul trece…
Recent am ieșit cu 6 amice la un club. Am mâncat bine, am băut un vin bun, cocktailuri Mojito și shot-uri, am dansat non-stop și am râs între noi. Eu m-am simțit ca la douăzeci de ani! Vedeți, iar un stereotip…
Dacă vreți să vă distrați și voi, cine stă în calea voastră? Nimeni! Probabil numai frica de gura lumii. Lăsați de-o parte frica și eliberați-vă spiritul tânăr. Suntem cu toții niște copii.
Comentează