Foto: Elena Cristescu
Plimbându-ne prin Gamla Stan, nu am putut rezista tentației de a ne fotografia
cu un coif de viking pe cap. Mai întâi eu, apoi Elena. Ideea a fost, de fapt, a ei, în momentul în care ne-a ieșit în cale, în fața unui magazin de suveniruri ( sunt sute, în Orașul Vechi, dar au prețuri care te pun pe fugă! ) un coș de răchită, plin ochi cu astfel de coifuri încornorate. Vanzătorii nu le scot degeaba în stradă : apare un fel de reflex pavlovian : îți vine să-ți pui coiful pe cap, ba chiar să-l și cumperi!…
Dar nu despre coifuri și cumpărături vă voi vorbi, în cele ce urmează.
Deși știu că mi-ați citit cartea despre Norvegia, unde vikingii aveau un capitol distinct, 
mă simt datoare să vă reamintesc că acești strămoși ai scandinavilor n-au fost altceva decât comercianți, exploratori și războinici din Scandinavia, care, în perioada anilor 700 – 1050 au dominat partea nordică a Europei. Istoria a păstrat în memorie curajul lor, dar și cruzimea manifestată în luptele pe care deseori le-au avut, însă în perioadele de pace, vikingii aveau și activități pașnice, precum construirea de așezări omenești sau comerțul. Este de asemenea legendară măiestria lor în navigație și in construirea corăbiilor, cu care au colindat mările pământului și care sunt expuse acum, la loc de cinste, în muzeele Nordului.
….Ne tot amuzăm , și eu și Elena, când ne iese în cale câte un suedez al zilelor noastre, în
care ne întrecem a descoperi trăsături vikinge : alură sportivă, plete bălaie, barbă stufoasă, privire luminoasă. Puține asemănări sunt însă între personajele legendare și barbații suedezi de astăzi, pe care îi admirăm pedalând pe străzi, făcând joggind sau împingând cărucioare cu copii cu părul precum puful puișorilor de găină.
….Ne aflăm pe insula Djurgården. Este una din puzderia de insule și insulite ce alcătuiesc, de fapt, Stockholmul. Iar pentru noi este insula care adună o mare parte a atracțiilor turistice pe care ni le-am inclus în program. Probabil, dacă am fi plătit fiecare intrare, ne-ar fi usturat tare la portofel, însă cu Stockholm Pass-ul cu care ne-a fericit Ambasada Suediei la București, colindatul muzeelor devine o adevărată plăcere. Intri în Muzeu, arăți Pass-ul și …ușile se deschid în fața ta, la pachet cu zâmbetul larg al gazdelor.
Muzeul Vikingilor nu arată spectaculos, pe dinafară. Ai putea lesne trece pe lângă clădirea modestă, însă frontispiciul te atrage cu o forță căreia nu-i poți rezista. Plus bolovanul uriaș, plasat în fața intrării și pe care deslușim însemnări misterioase într-o limbă de demult. Pentru noi, europenii, ideea de “viking” are în ea ceva straniu, îndepărtat, ceva de poveste. Și cui nu-i plac poveștile?
…Ca o poveste a fost gandit și muzeul însuși. În care poți pătrunde fie scoțând din buzunar 159 de coroane suedeze ( aprox.80 RON), fie întinzându-le vikingilor de la intrare Stokcholm – pass-ul tău. De ce spun “vikingilor de la intrare”? Pentru că inclusiv personalul muzeului pare a fi descins din străfundurile istoriei, purtând inspirate costume vikinge. ( E-adevărat, i-am suprins pe “ vikingii de muzeu” 
butonându-și telefoanele mobile și…vraja s-a cam risipit! )….Arătăm mândre pass-urile noastre și ni se oferă, în schimb, câte un sticker cu logo-ul Muzeului, pe care ni-l lipim în piept. Urcăm un șir de trepte, pe care sunt inscripționate cateva din evenimentele care au marcat istoria omenirii : sfârșitul Apartheidului, primul pas al omului pe Lună, asasinarea familiei Romanov, Revoluția Franceză, Mona Lisa pictată de Leonardo da Vinci, arderea pe rug a Ioanei d’Arc etc. Deasupra treptelor, atârnă un montaj de coifuri metalice de vikingi. Așa, ca o introducere în atmosferă. Suedezii, ca toți nordicii de altfel, sunt experți în designul de interior și lucrul acesta se vede în toate.
…Muzeul Vikingilor din Djurgardsvagen 48 este singurul muzeu din Suedia dedicat vikingilor și numai vikingilor. Iar parcurgerea lui este o adevărată aventură, pentru ca edilii săi n-au făcut economie de imaginație și bun gust, astfel încât muzeul este departe de a fi unul clasic, cu desene pe pereți si documente de epocă înghesuite prin vitrine. Vikingii se desprind din istorie și vin catre tine prin intermediul unor 
proiecții filmate, prin holograme ingenioase, prin scenarii inspirate, prin “coloana sonoră” a muzeului, care te introduce în atmosfera secolelor trecute, când vikingii erau vioara-întâi a acestor locuri. Din loc în loc, personaje din ceară ce par reale, asemeni
celor din celebrul Muzeu al doamnei Tussauds, te ajută să înțelegi cum arătau adevărații vikingi.
…foarte puțin deosebiți, repet, față de suedezii pe care i-am întâlnit, în hoinăreala noastră prin oraș. Mai cu seamă cei ce și-au lăsat plete sau barbă, juri că sunt de-acolo, din miezul poveștilor cu vikingi, cu care cresc frumoșii copii suedezi.
Elena fotografiază de zor, deși o avertizez că în cartea publicată nu vor încăpea mai mult de 3-4 fotografii de la fiecare obiectiv. Dar parcă nu-ți vine să treci nepăsător nici pe lângă ambarcațiunile vikinge, expuse în muzeu, nici pe lângă vitrinele luminoase, se adăpostesc armele rudimentare cu care-și executau vikingii faptele de vitejie și nici pe lângă costumele vikinge, expuse din loc în loc. O spectaculoasă armură atrage atenția puștilor din preajmă, care ciripesc în limba lor imposibilă, arătând cu degetul către haina de metal – “armura lamelară” , cum o numesc notele explicative ce însoțesc fiecare exponat. Din loc în loc,
cate un “viking” cu carte de muncă la muzeu, le oferă informații suplimentare turiștilor carora nu le sunt suficiente cele spânzurate pe pereți. Accesăm și noi un simpatic bărbos, dar nu pentru a-l chestiona, ci pentru a-l ruga să se fotografieze cu noi. Lumina e nefericită însă ( așa e peste tot, în Suedia: poți să-ți bagi degetele în loc, și nu e o chestiune de zgârcenie, ci de tradiție! 
😁) , așa că poza iese nefericită și ea…dar tot “amintire” se numește!
Oooo! Dar iată o autentică locuință vikingă, o cămăruță în care lemnul predomină, cu toate cele necesare traiului de zi cu zi. Este unul din locurile cele mai vizitate ale muzeului, căci toată lumea este curioasă să pătrundă în intimitatea vieții obișnuite a unei familii de vikingi. 
Din același “capitol” face parte și micuța vitrină în care edilii muzeului au imaginat un “prânz viking”. Studiez cu atenție continutul vaselor de lut si conchid, în sinea mea : “se hrăneau sănătos, vikingii ăștia!” …Între timp, Elena a descoperit un razboi de țesut la care, cu siguranță, “designerii vikingi” realizau straiele 
semenilor lor.
….Undeva , în imediata apropiere, un panou vertical în chip de stâncă le ofera vizitatorilor-copii posibilitatea de a scrijeli cuvinte în alfabetul vikingilor de odinioară. Firește, sunt prezentate echivalențele intre semnele de atunci și literele din zilele noastre. Cu greu rezist tentației de a nu da și eu în mintea lor!
….Parcurgem un coridor lung, pereții căruia sunt captușiți cu tablouri reprezentând personaje principale ale legendelor vikinge. Pentru noi sunt niște necunoscuți, pentru suedezi însă , fiecare nume naște diferite conexiuni, 
majoritatea cu poveștile din copilărie: Torsten, Ulvbjorn, Sigrid, Harald, Ragnfrid. Pe ultimii doi îi vom învăța și noi, grație experienței fantastice, care încheie vizita noastră la Muzeul Vikingilor . “Cand nu mai suntem copii, suntem morți demult” – spunea Brâncuși. Așadar, să mai fim puțin copii! Fix 11 minute. Atâta durează de fapt micuța “lecție de istorie”, gandită de inspiratele gazde : Ne îmbarcăm 
într-un trenuleț care parcurge, asemeni celor ale groazei din parcurile de distracție, un tunel intunecat, pe stânga și pe dreapta căruia sunt ilustrate, în mici lăcașuri în stâncă, scene dintr-o poveste vikingă – cea a frumoasei Ragnfrid, pe care viteazul său tată Harald o salvează din ghearele 
“personajului negativ” care vroia să și-o “însușească”. Povestea este dramatizată, în dreptul fiecărei scene auzindu-se, venind din întuneric, vocile personajelor imaginate în reconstituirile 3 D de pe margini..
…La coborârea din trenuleț, după fascinanta călătorie, îl întrebam pe vikingul care gestionează trenulețul, dacă povestea nu este cumva una din legendele vikinge celebre în țara lui. Nu – zice – aceasta e o ficțiune, dar care combină frânturi din multe alte istorii vikinge, desprinse din vechile înscrisuri gravate-n piatră.
Îi mulțumim și “ieșim la lumină”, unde un indicator cu mai multe săgeți ne arată încotro s-o apucăm , pentru a ajunge la un alt obiectiv turistic “de top” : Muzeul Skansen.
Serial realizat cu sprijinul Ambasadei Regatului Suediei la București
Multumiri pentru sprijin:
Serial realizat cu sprijinul Visit Sweden
Comentează