Amintiri din valiza LAMONZA

Amintiri din …valiza LAMONZA! Episodul 30: Verona. Instrucțiuni de folosire a balconului Julietei

Sunt cel mai fericit om din lume! Am cea mai minunată valiză dintre toți posesorii de valize din lumea asta! Nu numai că e fățoasă și încăpătoare, dar e plină ochi cu amintiri. De toate felurile, din toate colțurile lumii. Adunate cu grijă de mine, împachetate frumos în folie de nostalgie strălucitoare și legate cu fundița dorinței de revedere. Apoi așezate pe fundul valizei LAMONZA, cea de care vă vorbeam, și puse la păstrare, sus pe dulap, unde mă mai cocoț din când în când, spre a extrage câte una din ele.. Bunăoară astăzi, pentru că am vazut, în parc, un cuplu frumos de îndrăgostiți, mi-am amintit de călatoria mea în orașul îndrăgostiților. La Verona… Și mi s-a făcut un dor nebun s-o rememorez. Așa că am extras-o cu grijă de pe fundul valizei mele preferate…

..l..Câte familii Popescu și Ionescu din spațiul mioritic, nu s-au pus de-a curmezișul iubirii copiilor lor? Câte cazuri de sinucideri din dragoste n-au tot vânturat televiziunile de pe la noi, dovedind că, în numele iubirii, îți poți lua câmpii și ulterior viața, dorindu-ți într-atât de mult să fii alaturi de ființa iubită, încât existența ta fără aceasta să ajungă să-și piardă rostul?
Fără îndoială, cu “Romeo și Julieta”, cea mai importantă tragedie a sa, Shakespeare a dat lovitura! A devenit celebru în întreaga lume a îndrăgostiților de orice vârstă, iar cele două personaje îmbârligate de dramaturg într-o tulburătoare poveste, s-au așezat pe buzele tuturor, fiind evocați copios atunci când vine vorba de pasiuni mistuitoare.
Nu știu dacă balconul Julietei, cel de la Verona ( ce noroc pe orașul ăsta, să primească titlul de “oraș al îndrăgostiților” și să trăiască bine-mersi , de secole, de pe urma lui!) este sau nu cel real, adică cel care a stat la baza tragediei Shakespeariene, publicată în – atentie! – 1597! Cert este că îmbulzeală mai mare, precum cea din grădina Capuleților, nu am prea văzut prin multe colțuri de lume. Vă invit, așadar, ca – de viața vă va purta pe urmele pașilor mei – să respectați instrucțiunile de mai jos:

 

1.Nu-i ușor, dar nici greu să găsești “obiectivul” vizat. Râurile de turiști din întreaga lume se revarsă zumzăind pe străduțele înguste ce îmbracă centrul Veronei. Dacă ai avut proasta inspirație să nu te dai jos la timp din mașină, ți-ai prins urechile : vei înainta cu viteza melcului anesteziat,amestecat peintre turiști, dând din zonă pietonală în zonă pietonală, unde jandarmii italieni îți aruncă o căutătură crâncenă, atunci când încalci teritoriul destinat pedeștrilor. La un moment dat, doborât de slalomul interminabil pentru căutarea unui loc de parcare, simți cum îți vine să-ți îndeși automobilul în poșetă și s-o pornești pe jos! Curând ajungi la Piazza delle Herbe, piața centrală a Veronei. Aici poți face un popas “de încărcare a emoțiilor” : ești la doi pași de casa familiei De Cappello, care trăia aici prin anul de grație 1200. Este familia Julietei, din numele real “de Capello” derivând și cel literar, al Capuleților – rivalii neamului Montague, cel din care provenea personajul Romeo.
Dacă tot am făcut acest popas, haideți să vă plimb puțin prin piață. Aici poți admira decorul medieval, pe care ar fi invidios orice scenograf din marile teatre ale lumii unde s-a jucat Shakespeare ; poți savura apoi un Capuccino adevărat ( la un preț și mai adevărat! ), sau poți căsca gura la tarabele cu suveniruri, unde tronează regește, cu nas cu tot, Pinocchio – un alt personaj “made in Italy” la fel de celebru precum cei doi îndrăgostiți.

2. Gata! Pauza a luat sfârșit! Dacă vrei să ajungi unde trebuie, nu ai nevoie nici de ghid, nici de hartă, nici de busolă. Nu trebuie decât să te iei după nesfârșitul șuvoi de cupluri care, ținându-se de mână sau îmbrățisați ( atitudini obligatorii în Orașul îndrăgostiților!) se îndreaptă , ca teleghidate, spre un anumit punct. Ține-te bine de partenerul tău! În îmbulzeala ce va urma, riști să-l pierzi! …și sunt destule turiste drăguțe, chiar și singure, prin jur!

3. Ai ajuns într-un soi de tunel. Un mini-tunel. Îi vom spune gang. Seamănă mai degrabă cu o conductă prin care curge un fluviu de oameni, în două sensuri : cei ce tocmai ai văzut ” Obiectivul” și cei ce se înghesuie să le ia locul primilor. Pe pereții gangului – miliarde de semnături și mesaje de amor, lăsate ca amintire de îndrăgostiții din întreaga lume, de simpli turiști curioși, sau de naivii aduși aici de credința că, din acest moment, dragostea lor va deveni veșnică. Ce sirop! …În toate limbile pământului, în toate scrierile, cu toate culorile, mesaje de tipul : ANA PLUS GHEORGHE EGAL LOVE” îmbracă pereții gangului. Evident, blitzurile își fac datoria.

image

4. Iată-te supraviețuind fluxului nemilos de gură-cască! Victorie! Ești în curtea Capuleților! Deși erau nobili, respectivii nu aveau o curte prea mare : cca 20×15 m. Ceva verdeață, ziduri de jur împrejur, forfotă mare. Urmează, te rog, direcția privirilor gloatei, pentru a repera Balconul. Am înțeles că, de fapt, el a fost adăugat clădirii prin 1928, la câteva secole distanță de momentul chipurile real, în care din micuțul balconaș se tânguia preafrumoasa Julieta: ” Romeo, Romeo, unde ești tu, Romeo?”. Dacă stai bine cu nervii și condiția fizică, poți înfrunta o coadă consistentă, pentru a ajunge personal în balconul cu pricina. Evident, Romeo-ul tău va rămâne jos : cineva trebuie să te fotografieze, nu-i așa?

image

image

image

5. Dacă ești adeptul “amintirilor de neuitat” , ai mai multe opțiuni : fie lipești o gumă de mestecat pe peretele special prevăzut ( ce scabros!), încercând să scrijelești apoi ceva pe micuța pleașcă lipicioasă ( în jur, toată tinerimea mestecă de zor, producându-și materia primă pentru aceste mesaje de amor!), fie, mai simplu și mai igienic: îți faci o fotografie lângă statuia Julietei. Probabil că a pune mâna pe sânii ei predispune la îmbogățire peste noapte, altfel nu-mi explic râvna cu care o tot fac masculii din peisaj. Oricum, bronzul din zona sânilor și-a pierdut strălucirea, de la atâta palpat. De vrei o amintire concretă, adică de luat acasă, îți poți broda numele – al tău și al preaiubitului din dotare – pe o textilă : un șorț, o batistă,un tricou, o inimioară roșie precum para focului. Poți de asemenea strecura un lăcățel personal într-o mare de alte lacăte, mai mari sau mai mici, in funcție de intensitatea amorului,peinse de un gard metalic. Nu uita să specifici pe el “tu plus X  egal dragoste”! Dacă ești o persoană mai comodă, te poți mulțumi cu un suvenir “cu tâlc” de la unul din buticurile intitulate cu denumiri sugestive, care bordează curtea Capuleților. Toate flecuștețele au evident pe ele numele celor două personaje legendare, semnul inimii săgetate, plus alte simboluri ale iubirii universale.

Vizita acasă la Julieta s-a încheiat. Răsufli ușurată. Ușurată și de bani – pentru că toate nimicurile costă! – dar și pentru faptul că ai rămas în viață, după acest război “care pe care”,  al curioșilor de pretutindeni. Cu sau fără periculoasa ascensiune în legendarul balcon, vizita “acasă la Julieta” rămâne un popas interesant al unei vacanțe pe care e musai  s-o petreci alături de omul drag. Altfel..n-ai făcut nimic!

image

Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/ 

 

Femei de 10 pe Facebook