Foto : Elena Cristescu
…” Atentieee!!!” – simt mâna Elenei cum mi se încleștează în braț și mă trage spre ea. În secunda următoare, prin fața mea trece în viteză o bicicletă “cu marsupiu”, călărită de o doamnă cochetă, în sacou și fustă din voal, care, judecând după râvna cu care apasă pedalele, pare mai degrabă că participă la o cursă, decât la o simplă deplasare prin oraș. Bicicleta are prins în față un soi de “cărucior” ( l-am numit mai sus “marsupiu”) din care se hlizesc doi copilandri cu pletele precum spicele ce grâu, înainte de a fi culese. Cum bine intuiți, astazi vă voi vorbi despre bicicletele din Copenhaga.
Nu știu exact ( dar mă voi documenta până la publicarea cărții) care este data atestării documentare a bicicletelor daneze. Și nici nu-mi amintesc ca ele să fi fost strecurate de Andersen, în basmele sale. Cu siguranță, Mica Sirenă nu ar fi avut cum să pedaleze, în schimb, danezii o fac pe rupte. În documentarea mea pentru această călătorie citisem undeva că țara se află pe primul loc în lume, ca număr de bicicliști. Apoi, în interviul pe care mi l-a acordat, Excelența Sa, dl. Ambasador Alexandru Grădinar mi-a dăramat acest mit : cică slovenii i-ar detrona pe danezi, în materie de biciclete. Dar că nici cu danezii nu ne e rușine : se pare că, cel puțin Capitala Danemarcei numără cu 13 mii mai multe vehicule cu două roţi, decât maşini. Danezii fac, prin urmare, regulile în trafic, potrivit statisticilor oficiale, 41% dintre deplasările zilnice realizandu-se cu bicicleta. Dar ce să ne mai încurcăm noi în cifre și statistici? O simplă privire în jurul nostru este edificatoare : pâlcuri-pâlcuri, bicicliștii rulează pe șoselele care astfel devin mult mai relaxate din punct de vedere al traficului auto. N-ai să vezi imbulzeală de mașini, la Copenhaga ( poate doar așa, discret, către “rush-hours”), în schimb, dacă nu ești atent și te trezești mergând pe banda destinată lor, poți fi lejer luat pe sus de șuvoiul de bicicliști.
Cine încalecă bicicleta, la Copenhaga? Mai corectă ar fi întrebarea : cine N-O încalecă! Pare că toată populația orașului are acasă biciclete, pentru care optează mai tot timpul. Este un adevărat cult al pedalatului, la danezi și o adevărată plăcere pentru un jurnalist iscoditor să privească de pe margine spectacolul “pe două roți” al străzii. …În așteptarea autobuzului A1, stăm pe băncuța stației și, cu un ochi la afișajul electronic care avertizează, cu o precizie nemțească, câte minute mai avem până să apară autobuzul în zare , îl folosim pe celălalt spre a-i observa pe bicicliști. …Iată, bunăoară, un domn respectabil, împachetat într-o impecabilă ținută office, finalizată în partea superioară cu o stufoasă barbă de viking. Din coșulețul prins în fața ghidonului … un căpșor de pudel se uită în stânga și-n dreapta, mai ceva ca un controlor de trafic! 😁 În urma lor, pedalează doi puști îmbrăcați sport și cu căști de protecție pe cap. S-or duce la școală? La joacă? Sau poate la bunici? Sunt dulci foc, ca mai toți copiii danezi, pe care-i deosebești atât de ușor de naționalitățile conlocuitoare, rareori atât de bălaie! …Iată și o doamnă în etate, octogenară după toate aparențele, dar mai sprintenă decât toate colegele sale de generație de pe la noi, la un loc. Poartă pantaloni scurți, pălăriuță de soare și un coș plin ochi, în fața sa. Cred ca se întoarce de la Facta – supermarketul din preajma Ambasadei, de unde ne mai facem și noi, câteodată, aprovizionarea cu fructe proaspete și salate. Urmează un domn corpolent, sub care mă mir că nu se îndoaie bicicleta pe care pedalează. Dar nu renunță, dă de zor din picioare, iar gâfâitul său aproape că întrece în intensitate autobuzul care se apropie. Mai consemnez două prietene, care pedalează una în spatele celeilalte , ciripind în daneză “ultimele bârfe” și râzând cristalin. Una din ele are înghesuiți în “marsupiu” doi copilași de vârste apropiate. Unul pare să plângă, celălalt ne face cu mâna. Îi facem și noi și intrăm în A1, concentrându-ne să nu uităm să ne plătim călătoria.
Fac o paranteză : la intrarea in orice mijloc de transport în comun, trebuie să-ti faci “check-in-ul”, apropiindu-ți cardul special achiziționat de aparatele prezente în orice stație sau direct în mijlocul de transport – în cazul autobuzelor. La finalul călătoriei, îți faci – ați ghicit! – check-out-ul, lipind cardul de bulina albastră a aparatelor aferente. Astfel, vei fi taxat în funcție de ruta ta și de distanța parcursă. Amenzile sunt , am auzit, usturătoare, așa că una din preocupările noastre de bază a fost să nu cumva să uităm să validăm cardul pe care ni l-a încredințat prietenul nostru generos, Constantin Roman.
…Suntem, iată, în autobuz și…ce să vezi? Nici aici nu am scăpat de bicicliști! Autobuzele daneze, ca de altfel toate mijloacele de transport în comun, au spații special amenajate pentru cei ce nu se pot despărți de “vehicolul” lor preferat. Prin urmare, să nu vă mirați, bunăoară, dacă veți vedea vagoane de tren sau metrou marcate cu imaginea grafică supradimensionată a unor biciclete : asta înseamnă că în vagoanele cu pricina au acces și bicicliștii, cu bicicletele lor cu tot, vagoanele având spații special amenajate în care stăpânii își pot priponi “armăsarii” pe două roți. Și nu, nimeni nu trebuie să scoată din buzunar nicio coroană în plus, pentru a plăti transportul “tovarășului” lor de drum!
De fapt, nu este singura facilitate pe care statul danez le-o oferă bicicliștilor. Pistele destinate lor sunt omniprezente și generos reprezentate pe caldarâm, ocupând fâșii de multe ori mai late chiar decât cele destinate tropăitului pietonal! Pistele sunt marcate printr-o bandă albă goasă sau sunt chiar colorate distinct ( de regulă, cu albastru). Atunci cand au de urcat trepte, bicicliștilor li se oferă și aici o variantă comodă de a-și urca bicicletele : o micuță rampă, prevăzută cu un jgheab, prin care va aluneca, în paralel cu ei, bicicleta. Doamne, totul e gândit “pentru om”, în această țară! Și chiar vorbeam cu Elena, zilele trecute : ce înseamnă, de fapt, civilizația : atunci când marile probleme ale societății sunt deja rezolvate ( locurile de muncă, sistemul de sănătate etc), statul se poate concentra pe detalii, pe felul în care poate ușura, prin lucruri mărunte, viața cetățenilor săi. Și deodata nu ne mai mirăm de ce danezii nu vociferează niciodată la deciziile conducătorilor, cum de au o încredere oarbă în Stat, își plâtesc cuminți taxele, poate nu chiar atât de piperate ca și la noi. Da, dar ei, în schimbul acestor “dări”, chiar primesc ceva. Acel CEVA, care înseamnă, de fapt, calitatea vieții.
…N-o să mi-o iert niciodată, dacă nu vă voi vorbi despre “parcările de biciclete”, care sunt un spectacol în sine! Dincolo de pâlcurile care coloreazâ, din loc in loc orașul, te poți ciocni pe alocuri de o mare uriașă de vehicole pe două roți, parcate de stăpânii lor, de regulă, la intrările în gurile de metrou. Ba, chiar și în fața Parlamentului Danez am fotografiat, țin minte, o astfel de parcare, deducând că, iată, și lucrătorii Parlamentului ( ba, poate chiar și parlamentarii danezi!) vin la muncă pedalând.
…Stau și mă întreb , cum anume iși recunosc, oare, stăpânii proprietatătile pe două roți, în aceste oceane de fierătănii și, mai ales, cum iși va extrage cineva bicicleta, dacă are ghinionul ca ea să se afle fix în mijlocul unei astfel de parcări imense! “Pe sus!” – este singurul răspuns care-mi vine în minte! Cu siguranță, trebuie să ai condiție fizică pentru așa ceva, dar danezii o au, căci ce poate fi mai indicat pentru a fi sănătos și în putere, decât să faci mișcare în aer liber și curat. Iar in Copenhaga, grație măsurilor intense liate de Municipalitate , aerul este din ce în ce mai curat ( apropo, numărul masinilor electrice este într-o vertiginoasă creștere ) iar danezii pedalează de zor prin el, indiferent de anotimp, de starea vremii, de ora din zi, vârstă, sex, categorie socială.
“-Vreți să vă plimbați și voi cu bicicleta?” – ne-a întrebat,încă din prima zi, doamna Andreea Grădinar, jumătatea ( și acasă, și la serviciu!) a Ambasadorului României la Copenhaga. Am lăsat întrebarea în aer. Era prea devreme să ne pronunțăm, încă nu ne dumiriserăm ce-i cu țara asta! 😁 Apoi am văzut că si în oraș poți oricând opta oricând pentru o bicicletă, de regulă electrică, procurată chiar în stradă , de la unul din numeroasele centre de închiriat, unde cu doar 75 de coroane pe zi ( aproximativ 40 de lei) , poți economisi bani serioși, renunțând la transportul public. Dar ..recomandare prietenească : nu-ți cheltui economiile obținute , la restaurant, pentru că nu-ți vor ajunge… decât eventual pentru un delicat sandwich tradițional, “smorrenbrod”! 😂😂😂
Voi încheia acest episod nu neapărat pedalând, ci oferindu-vă câteva date statistice drăgălașe : locuitorii Copenhagăi pedalează zilnic, potrivit statisticilor, peste un milion 300 de mii de kilometri. Prima pistă pentru biciclete a fost construită aici în urmă cu 124 de ani, mai precis în 1892. La nivel național, pistele de biciclete puse cap la cap, totalizează 12.000 de kilometri, orașele-campion fiind Copenhaga, Aalborg, Odense și Aarhus. De fapt, de unde această adevărată “furie” a bicicletelor, în Danemarca? Se pare că danezii au învățat multe, din criza energetica a anilor ‘70, iar societatea civila a făcut atunci nenumărate presiuni în ceea ce privește creșterea gradului de conștientizare a populației în problematica mediului, a traficului și a poluării în oraș. Astfel că trecerea de la mașinile personale la transportul in comun și mai ales la biciclete, s-a făcut relativ ușor și repede. Reducerea emisiilor de dioxid de carbon și îmbunătățirea condițiilor de sănătate pentru locuitorii în primul rand ai Copenhagăi, au așezat mersul cu bicicleta pe unul din primele locuri din agenda oamenilor politici danezi. Aceștia din urmă și-au propus ca , până în 2025, Copenhaga să devină cel mai bun oraș pentru biciclete din lume, considerând că această “cultură a bicicletei” influențează pozitiv și atmosfera orașului, inducând o stare generală de bine în randul populației. Nu are și asta, oare, o legătură cu catalogarea danezilor ca fiind “cei mai fericiț oameni din lume”? Cert este că planurile conducătorilor sunt mărețe, și în această direcție.
…iar danezii, cand își propun ceva, chiar fac.
Să închei, zic, cu o pată de culoare : poate nu știați, dar la Copenhaga s-a născut și vestita mișcare numită “Cycle Chic” – care promovează combinația fericită între lumea modei, viața de zi cu zi și mersul cu bicicleta. Nenumărate branduri celebre din lumea modei au conceput reclame atractive, în care daneze drăguțe ( aproape pleonasm, căci mai toate danezele sunt de-a dreptul angelice!) sunt înfățișate îmbrăcate chic și pedalând, promovând în acest mod atipic ultimele creații Dolce&Gabanna, DKNY, FILA, Issey Miyake. Tinerele cochete și scăldate în zâmbet au imprimat astfel ciclismului danez o aură de voie bună, promovându-l în acest fel pe întregul mapamond. Fotografia de mai jos este considerată a fi “mama” boom-ului bicicletelor în transportul danez : o tânără superbă, pedalând într-o ținută elegantă. Imaginea este cunoscută în întreaga lume sub denumirea : “ Fotografia care a lansat un milion de biciclete” ( Sursa Foto : http://www.copenhagencyclechic.com/ )
P.S. Trebuie să vă mai spun că prezența noastră la Copenhaga a coincis cu pregătirile asidue făcute de Municipalitate în vederea celebrei curse “Tour de France” care, în virtutea unei înțelegeri între cele două țări – “fane” ale bicicletelor – va marca, iată, o ediție desfășurată la Copenhaga și pentru care întregul oraș se pregătește ca pentru o uriașă sărbătoare.
Așadar…Tour de France pe tărâmul vikingilor! 😍
Comentează