Amintiri din valiza LAMONZA

Amintiri din valiza LAMONZA. Episodul 113. Cel mai… Central PARK din New York

E weekend și nu mă recunosc : niciodată weekendurile mele n-au fost atât de cuminți, atât de sedentare , atât de repetitive. Noroc cu incursiunile în valiza LAMONZA , printre amintirile sale , atât de multe, atât de diverse, atât de …salvatoare! Astăzi am dat peste una de peste ocean. I-am privit, cu nostalgie, fotografiile aferente și…m-am pus pe scris …

….   Dacă acum un an cineva mi-ar fi spus că , la un moment dat, o să pedalez prin Central Park din New York, i-aș fi spus că sigur are halucinații! Nu mă sui eu pe bicicletă nici măcar prin Herăstrău, darămite sa mă dau în spectacol prin țări străine!… Și iată-mă acum pedalând cot la cot cu fiul meu, după ce am cedat cu greu insistențelor acestuia de a închiria aici, în plin buric al New Yorkului, o bicicletă. De fapt, două.  Pedalăm, așadar,  gâfâit,  pe aleile umbroase ale unuia din cele mai vestite parcuri ale planetei! Care este, așadar, istoria Central Park?..

…  Undeva , între New York și Harlem, exista , pe vremuri, un teren mlăștinos, plin de ferme de porci și locuințe insalubre, ridicate pentru coloniști. În 1853 Municipalitatea New Yorkului îl cumpără și, în ideea de a-i da o utilitate publică, organizează un concurs, deschis tuturor.  Câștigă Frederick Law Olmsted și Calvert Vaux, cu proiectul “The Greensward Plan”. Ce se dorea,de fapt? Un parc care să rivalizeze cu cele din Londra și Paris : adică un loc de odihnă, construit în stilul grădinilor englezești, cu arbori înalți care să mascheze uriașele clădiri din jur, făcându-i pe vizitatorii săi să uite pentru o clipă că sunt trăitorii unuia din marile orașe ale lumii.

..15 ani a durat construcția parcului , la care au pus umărul peste 20.000 de muncitori. Însă rezultatul a meritat! New Yorkezii au dobândit un loc exgrem de popular, vizitat zilnic de mii de oameni. Viziunea lui Frederick Law Olmstead a fost, de fapt,  un adevarat experiment social : el a dorit să pună pe picioare un loc unde reprezentanții tuturor claselor sociale să poată interactiona , ceea ce, să recunoaștem, era o idee destul de revoluționară pentru  acele  vremuri! Dar..iată că ideea a prins!

Pedalând de zor, pe aleile nesfârșite ( există trei culoare: unul – pentru bicicliști, altul – pentru pietoni, patinatorii pe role și cei cocoțați pe skateboard, iar al treilea – pentru ricșe,calești și mașinile Poliției – nelipsite în peisaj!) bifăm, în fugă,  cele câteva obiective ” de vizitat” , presărate prin parc. Pe malul unui lac superb, printre americanii tolăniți pe gazon, a fost plasată statuia lui Hans Christian Andersen. Celebrul autor de povești stă împietrit ( de fapt, statuia este din bronz, nu din piatră!) pe o băncuța din marmură, ținând pe genunchi o carte cu povești, deschisă, cred, la pagina cu povestea despre “Rățușca cea urâtă”. De ce spun asta? Pentru că , chiar la picioarele lui Andersen, o rățușcă din bronz îl privește pe cel care  i-a dedicat  o poveste atât de frumoasă ! …Ceva mai la nord vom întâlni și statuia nu mai puțin cunoscutei Alice, fetița rătăcită în Țara Minunilor. Micuții americani, iubitori de povești, mai roiesc și în jurul statuii lui Balto : poate ați auzit de celebrul câine husky siberian, devenit erou, după ce , în 1925 a strabătut, trăgând  la sanie, întreaga Alaska, pentru a livra bolnavilor serul necesar stopării unei cumplite epidemii de difterie.

Pe oricare din cele 18 porți ale Parcului ai intra, aleile te conduc către punctele de atracție menționate în toate ghidurile turistice : cei care au copii  vor opri obligatoriu la Grădina Zoologică. Nu e de ici de colo să poți admira, în sufletul New Yorkului, urși polari, leoparzi albi, panda roșii sau chiar pinguini! Iar la Tisch Children’s Zoo – un alt “magnet” al parcului !- copiii pot chiar să și atingă animalele! (domestice, de această dată!) ..Clădirea micuță și pitorească, în stil Victorian, așa numita “Lăptărie”, adăpostește acum Centrul de turism din Central Park, unde-ți poți lămuri orice întrebare legată de orașul în care te afli. Lângă Fântâna Bethesda – un adevărat monument de arhitectură- admirăm statuia “Îngerul Apelor”, creată în 1842 pentru a comemora inaugurarea sistemului de distribuție care oferea în premieră orașului New York, apa potabilă. Statuia susține, în vârful său, o femeie înaripată, cu o rochie lungă și amplă, de sub poalele careia țâșnesc zeci de firicele de apă, care lasă să se întrevadă un grup de copii-îngeri . De pe Bethesda Terrace se poate vedea superbul lac, de unde și-au “pescuit” inspirația atâția poeți consacrați …sau amatori…Iată și Loeb Boathouse – locul de unde se pot închiria bărci cu vâsle sau chiar gondole. Asta pentru a-i recita iubitei poezia proaspăt compusă pentru ea! Efectul va fi garantat!

Nu te oprește nimeni ca, după o zi agitată la serviciu, sau chiar în pauza de o oră, de la prânz, să te tolănești pe gazon, pentru a privi, o clipă, cerul, sau chiar să faci o plajă sănătoasă pe Sheep Meadow (“Lunca oilor”, în traducere mot a mot) . Ajungi apoi la “Gazonul oval”- The Great Lawn. Acesta a fost creat în 1937,iar în zilele noastre , vara au loc aici numeroase concerte în aer liber.

Pedalăm,cu râvnă, lăsând în urmă Shakespeare Garden – superba grădină inaugurată la fix 300 de ani de la moartea marelui dramaturg, și ajungem, iată, la o altă grădină: Strawberry Fields. Vă spune ceva numele? Exact! Am numit celebra melodie a Beatles-ilor! Numele nu a fost ales  întâmplător: grădina în formă de lacrimă îl omagiază pe John Lennon, cel care a fost împușcat mortal chiar în fața Dakota Apartments, clădirea în care locuia, împreună cu soția sa,Yoko Ono. Grădina a fost inaugurată cu mare tam-tam, fix în ziua in care John Lennon ar fi împlinit 45 de ani.

Cel mai important monument din Central Park rămâne însă Acul Cleopatrei, un obelisc egiptean autentic , realizat din granit, înalt de 20 de metri și cântărind 180 de tone.  El a fost ridicat în Egiptul Antic, în Templul Ra din  Heliopolis, în anul 1450 î.e.n., fiind ulterior inscripționat de faraonul Ramses al doilea, pentru a-și marca victoriile obținute în bătăliile vremii. Obeliscul a fost mutat apoi în Alexandria, în timpul domniei împăratului roman Augustus Caesar , pentru ca în final să ajungă, iată, prin donație, pe pământ American. Obeliscul devenit “cetățean american” mai are doi frați-gemeni : unul la Paris, celălalt la Londra. Fară să ne dăm seama, Acul Cleopatrei ne deschide pofta ..nu, nu de cusut, ci de artă! Predăm , așadar, bicicletele, ne recuperăm pașapoartele și…țup, în Muzeul Metropolitan de Artă, aflat practic tot aici, în Central Park din New York!

P.S. Am citit recent o statistică, potrivit căreia, celebrul parc din New York reprezintă una dintre cele mai “filmate” locații de pe planetă!

Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/