Amintiri din valiza LAMONZA

Amintiri din valiza LAMONZA. Episodul 76. Salut, Cristofor Columb! 

 

Nu știu cum călătoreau, pe vremuri, cu secole în urmă, marii conchistadori . Înțeleg că aveau cufere uriașe din lemn, incomode și extrem de grele, cufărul cântarind probabil infinit mai mult decât țoalele din interior. Îmi privesc cocheta și ușoara mea valiză LAMONZA ( care hibernează acum, pe șifonier) și-mi zic :” Doamne, ce îseamnă , iată, progresul! “ E-adevărat că , burdușită cu hainele mele, și valiza mea îndoaie cântarele, dar …oare nu așa trebuie să ne deosebim noi, femeile călătoare, de bărbații călători?!?😁

….Apropo de “bărbați călători”, astăzi vă voi povesti despre Cristofor Columb. De fapt, nu despre el, cu despre faimosul său monument din Barcelona, care a devenit unul din obiectivele de top din frumos oraș.

….Iată-ne, pe mine și pe Dana, colega mea de călătorie iberică, apropiindu-ne, pe Rambla, de monumentul lui Cristobl Colon. De departe nu pare chiar atât de impunător, însă pe măsură ce ne apropiem, către bărbatul falnic, cocoțat pe soclu, simțim  um capul ni se duce , încet-încet, pe spate, privindu-l de jos în sus. … De fapt, cum altfel ai putea să-l privești pe acest om-legendă, decât “de jos în sus”? 

Încă din copilărie, personajul “Cristofor Columb” era eroul cărților noastre de geografie, si fiecare copil știrb cu matricolă știa că America a fost descoperită de Cristofor Columb. Nu știam noi ce-i aia “America” (decât, poate, din serialul Dallas!) însă știam perfect cine o descoperise!
Spaniolii sunt foarte mândri de Cristobal Colon, cum sună în graiul lor frumos numele marelui călător pe mări. Au și de ce! E un soi de “erou national”, care cu siguranță îi inspiră pe micuții spanioli în a răzbi în viață, în a-i înfrunta acesteia valurile și furtunile, până la atingerea telului final.

La capătul faimoasei Rambla, malul Mediteranei este străjuit de unul dintre cele mai faimoase monumente ale Barcelonei: cel dedicat lui Cristofor Columb. Este un veritabil punct de pelerinaj, pentru toți cei ce și-au rupt pingelele pe Rambla și țin morțiș să-l strecoare pe Facebook sau măcar într-un fișier cu poze din calculator, pe celebrul navigator spaniol. Aparatele de fotografiat și telefoanele mobile surprind monumentul din toate unghiurile, iar turiștii… se consolează să se imortalizeze lângă leii uriași de la baza coloanei: Cristobal Colon este mult prea sus. Și oricum misiunea lui e alta: scrutează cu privirea întindera nesfârșită de apă, indicând cu mâna către Lumea cea Nouă. Privindu-i gestul triumfător, știi perfect în ce direcție trebuie să înoți, dacă vrei să atingi America!

De fapt, monumentul a fost înălțat în ideea de a le reaminti privitorilor acel moment solemn, în care Cristofor Columb le-a raportat reginei Isabella I și regelui Ferdinand V încheierea cu succes a primei călătorii din lume spre Lumea Nouă, spre ceea ce avea să devină, în cărțile de geografie, continentul America.

Ideea monumentului i-a venit, în 1856, lui Amtoni Fages i Ferrer, care a propus ca acesta să fie înălțat de Catalani. 16 ani propunerea lui a fost ignorată. Abia în 1872 Primăria s-a aplecat asupra ideii sale, aprobând începerea construcției. A fost organizat un concurs național pentru artiștii Spaniei, proiectul câștigător fiind al lui Gaieta Buigas i Monrava, spre fericirea tuturor – un Catalan. Marea parte a lucrării a fost realizată prin strângere de fonduri.

În 1888 Monumentul lui Cristofor Columb străjuia deja, semeț, țărmul mării, impresionându-i pe vizitatorii Expoziției Universale de la Barcelona acelui an. Tarmul mării a rămas același, același este și monumentul. Numai oamenii de la poalele sale sunt mereu alții….

Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/