M-am izbit de acest cuvânt , care dintr-o dată , mi s-a relevat ca fiind de o importanță capitala pentru existența noastră. De la banala trecere de pietoni la trecerea unei căruțe , de la trecerea peste un obstacol la trecerea prin viață , de la trecerea timpului până la trecerea în neant , cuvântul aceasta ne însoțește în tot ceea ce facem. Nu îl putem ocoli. El sună ca o promisiune când așteptăm trecerea iernii sau ca un verdict , atunci când vorbim de trecerea pe lângă o șansă unică în viață. Câteodată doare , mai ales când vorbim de trecerea anilor sau ne bucură când trecerea a fost peste o clipă mai grea. Mă intreb dacă există vreun moment al vieții noastre , în care acest cuvânt să nu aibă o semnificație aparte ? Nu cred ! Întotdeauna așteptăm , ba trecerea unei zile ca să vină sfârșitul de săptămâna , ba trecerea tramvaiului , ba trecerea peste o perioadă mai dificila , ba trecerea anilor ca să ieșim la pensie , ba ……câte și mai câte. Tot timpul așteptăm trecerea a ceva , a cuiva , uitând de multe ori , că și noi suntem….doar în trecere.
Dan V. Dumitriu, Laval, Canada, septembrie 2020
Sursa foto: zen.yandex.ru
Comentează