Ea și El Povestea mea

Giorgiana Radu Avramescu – o nouă scrisoare către poetul Lucian Avramescu

Dragul meu, bine te-am găsit! Nu-mi place să te las singur, dar e necesar să plec din când în când. Știu că nu-ți e pe plac, dar nici nu te superi. Sunt convinsă că înțelegi. Am copilărit două zile la București, cu fiica noastră și cu Andrei, nepotul meu. Ieri, am fost împreună la lansarea CD-ului cu cântece pentru copii – „10 cântece de 10”, la care au trudit Marina Almășan, în calitate de textier, și compozitorul Mihai Alexandru. E un proiect All Mike Pepiniera, în parteneriat cu Asociația “Media 10”. A fost un eveniment vesel. Cum poate fi altfel, când copilul reprezintă tema centrală? S-au bucurat deopotrivă copiii mici, dar și cei mari, așa ca noi, cei trecuți de a doua, a treia copilărie. Apoi am luat puțin Bucureștiul la pas. Am mers și în parcul amintirilor noastre, mai mult ale voastre, ale tale și ale Lucianei, întrucât de multe ori mergeați singuri. Pe mine m-au bucurat mult trandafirii. I-am găsit mai frumoși, mai bogați, mai colorați ca niciodată. Luciana și-a amintit absolut toate momentele voastre. Le-a povestit în detaliu, zâmbind! Am făcut și o ședință foto, lângă lac, în stilul Lucianei. Din zeci de poze, abia a găsit una care să o mulțumească puțin. Ți-o atașez aici. Nu prea mă reprezintă, dar încerc să mă adaptez cerințelor ei. Nu e o noutate pentru tine faptul că nu știu să mă las fotografiată. E și acest lucru o artă!

Dragul meu, am regretat că în lipsa mea a venit de la Onești, familia Victoria și Alexandru Puiu, prieteni ai scrisului nostru și ai Muzeului Pietrei. Au venit împreună cu copiii lor care locuiesc în Canada. Doamna Puiu m-a sunat de la poarta muzeului, dar era târziu. Ajunsesem la București. Mi-au spus ai mei că au fost impresionați de ce-au găsit aici, de tot ce-ai reușit să clădești. Fotografiile pe care le știu din mediul online povestesc foarte puțin, în raport cu realitatea, au zis ei. Mi-a părut rău că nu i-am cunoscut și personal. Ne știm, și ne îmbrățișăm pe social media. N-a fost să fie! Îi aștept cu alt prilej.

Dragul meu, mai am să-ți dau vești care te vor bucura! Diriginta Lucianei, doamna Elena Niculicea, mi-a înveselit dimineața. Mi-a trimis o fotografie cu o pagină din caietul de lucru – Teorie și exerciții, parte a manualului de Limba și Literatura Română, al fiului ei de clasa a IV-a. Poezia ta „Cât e lumea? te întreb…”, cu desenul Lucianei alături, din volumul „Bucurii cu poezii”, la care ați lucrat împreună, se regăsește în acel caiet, apărut la Editura CD Press, a vechiului tău prieten Cristian Diaconescu. Nu-i așa că-ți face bine să afli că ești studiat de copiii din clasele primare? Măcar ei să învețe despre Lucian Avramescu, dacă la gimnaziu ori liceu e loc puțin pentru scriitorii români.

Continui cu veștile bune. Am vorbit cu Alexandru Tomescu, despre concertul din August. M-am bucurat să aflu că e de acord să continuăm ce ai început tu. Nu doar că e de acord, ci l-am simțit dornic să ducem mai departe acest minunat eveniment. Arătându-mă puțin îngrijorată de anumite aspecte, el se lasă ghidat de optimism. E încrezător că va fi public, că vor veni cei ce te-au iubit și, adaug eu, cei ce-l prețuiesc pe el. Mă voi strădui să fie gata și cartea ta. Mai am puțin de adunat la ea, apoi să o parcurg, să decid niște lucruri, iar în cele din urmă s-o trimit la tipografie. Întrebându-l pe Alexandru ce dată ar fi potrivită pentru el, mi-a spus că 15 august, adică într-o zi de luni, de Sfânta Maria. Am mai organizat în urmă cu trei ani într-o astfel de zi, dar acum nu știu ce să zic. Într-un fel, e o dată potrivită, din multe puncte de vedere. Apoi, cei care-și sărbătoresc Mariile și Marinii poate că o vor face în weekend, duminica. Nu știu! De ieri mă frământ și nu am curaj să spun „Da” sau „Nu”. Nici spre finalul lunii nu aș împinge această acțiune. E greu, dragul meu, să decizi singur! Sper să fie bine, așa cum spune Alexandru. Eu știu ce am de făcut. În privința asta ți-am fost un foarte bun elev. Dar nu e de ajuns să știi niște lucruri. Important e să le și poți aplica, iar aici e foarte greu. Eu nu am forța ta. Nu am multe dintre calitățile tale. Eu nu sunt tu! Dar nici nu renunț!

Te rog, fie-mi aproape! Constat că și de la distanța asta ce ne separă, tot pe tine mă bazez. Luminează-mi gândul, ajută-mă să aleg calea corectă, să fac ce-ai fi făcut tu. Eu cam bănuiesc ce-ai fi făcut, dar mie îmi lipsește curajul, precum știi. Poate am să-l dobândesc!

Evenimentul din luna august trebuie să aibă loc, trebuie să fie bine, și așa va fi, nu? Eu mă voi strădui!

Pe curând, dragul meu!
Cu nesfârșită iubire, eu