Din valiza mea plină cu amintiri ( da, ați ghicit, cea care răspunde la apelatobul de LAMONZA), am extras 
pentru astăzi mărturiile color ale unei calătorii inedite, în Țara Piticilor. Nu, nu mă cred Gulliver și nici țara nu era chiar a piticilor, ci a italienilor, iar orășelul era populat de oameni precum noi, bine-crescuți ( !) , simpatici, ospitalieri, fericiți că orășelul lor a devenit 
faimos în întreaga lume. Ne aflăm, așadar, preț de un episod, în Alberobello, în sudul, Italiei, aproape de Bari.
Alberobello este un oras istoric, iar casele sale originale, de fapt “căsuțele”, au intrat în graiul autohton și mai apoi în limbajul turistic universal sub numele de „Trulli” (singular „Trullo”) . Acestea au fost inscrise, in anul 1996, pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. 
Istoria acestui oras dateaza din a doua jumatate a secolului al 16-lea, cand cativa fermieri au primit acordul familiei feudale Acquaviva, Conti de Conversano, sa-si construiasca aici locuinte.
Orasul in sine, situat la 50 km de Bari, este destul de mic, avand sub 12.000 de locuitori. Numarul acestora creste considerabil in sezonul de varf si week-end-uri, cand Alberobello este vizitat de turisti dornici de hoinăreală pe străduțele pitorești ale acestui locas istoric. Toate obiectivele sunt relativ apropiate, distantele putand fi parcurse pe jos. Culoarea dominantă este 
culoarea albă, a pietrei din care sunt alcătuite simpaticele căsuțe “cu moț”. Nu știu câți dintre localnici chiar locuiesc în ele, cert este însă ca marea majoritate a originalelor construcții au căpătat destianție turistică : ele adăpostesc restaurante cochete, cafenele și nenumarate magazine de suveniruri, în care, în principal, îți poți și tu achiziționa o mini-căsuță “ cu moț”, care să-ți amintească mereu, acolo, departe, acasă la tine, că ai trecut și tu prin Alberobello.
Alte mențiuni, pe care mi le-a explicat, la o pizza, un chelner “alberobellian”: desenele de pe acoperisuri au o semnificatie mistica, fiecare insemnand un anumit lucru. In plus pe fiecare acoperis e un anume stil de forma sculptata in piatra, apartinand unei familii, de aceea se pot vedea mai multe case cu
aceeasi sculptura pe acoperis.
Centrul orasului este compus din strazi inguste si cladiri tipic italiane, printre care sunt inserate cateva case trulli. Dar, cele mai pitoresti si ciudate parti ale orasului, sunt cele doua zone compuse aproape integral din case trulli: aproape o mie de astfel de locuinte. Aici micile locuinte albe, cu acoperis ascutit, sunt inghesuite una langa alta creand senzatia unui oras de hobbiti.
L-am colindat, ore în șir, prin colbul străduțelor șerpuinde, unele dintre ele urcând anevoios în pantă și, firește, am facut zeci de poze. Doar câteva încap în acest episod. Restul…vor rămâne in valiza mea LAMONZA, bucurându-mi amintirile!
Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/
Comentează