Amintiri din…valiza LAMONZA. Episodul 37 : Liniștea din statui…

Mda…încă nu ne putem mișca în toate direcțiile, încă ne mai pândesc coronavirușii de după colțurile vacanțelor, așa că…salvarea mea – de călător înrăit, care cu greu stă locului – tot în amintirile din valiza LAMONZA o găsesc!
Bunăoară, azi o să mă învârtesc “pe lângă casă”, adică la vecinii noștri dinspre Apus, care au o frumusețe de capitală – pe cele doua maluri ale Dunării care și nouă ne vine.. O să vă vorbesc puțin despre Budapesta, așadar, dar nu la modul general, ci am să-mi arunc ancora poveștii într-un loc bine definit…Așadar, scot din valiza LAMONZA un vraf de fotografii, le rânduiesc frumos și…dau drumul la robinetul cu amintiri!

….. O să încep prin a vă ruga să definiți farmecul Budapestei…Grea misiune! Nici nu știți ce să pomeniți mai întâi : Dunărea albastră, purtând pe valurile sale felurite ambarcațiuni? podurile de poveste, care-și arcuiesc spinările pe deasupra fluviului repede curgător? clădirile maiestuoase, încărcate de istorie și adăpostind în pântecele lor adevărate minuni arhitecturale? bunătățile tradiționale cu care bucătarii și cofetarii orașului își dau gata oaspeții, în localuri dichisite? Sau…poate multitudinea de monumente și statui, ale căror tăcute profiluri vorbesc despre istoria tumultoasă a acestui popor, despre eroii săi, despre creatorii săi de frumos, despre poveștile și legendele sale? Dacă ar fi să mă întrebați pe mine, ori de câte ori am vizitat Budapesta, am fost fascinată de monumentele și statuile orașului. Am încercat să le aflu istoria, să le deslușesc chipurile, să le ascult tăcerile, dar mai ales să le păstrez în memorie. Și din această ultimă dorință, au rezultat de fiecare dată munți de fotografii. Vă încredințez și vouă câteva, în cele ce urmează. Luați-le ca pe o altfel de invitație de a-mi călca pe urme și de a le descoperi, la rându-vă, în piețele impunătoare ale orașului, prin parcurile sale răcoroase, pe malul Dunării albastre sau, pur și simplu, pierdute pe străduțele liniștite ale Budapestei..

Și pentru că astăzi vă propun genul acela de “remember” în care imaginile sunt mai guralive decât vorbele, eu am să tac, condeiu” meu așijderea și vă voi lăsa în compania formelor și a culorilor.
Așadar…tăcitele statui le Budapestei…