Călătorii Timp liber

Prin Copenhaga, călăuziți de Mica Sirenă. Episodul 9. Când marmura devine biserică


Foto : Elena Cristescu

   …O clipă am avut senzația că mă aflu la Roma. Am urcat scările rulante ale stației de metrou “Marmor Kirke” ( atât de aproape de Palatul Regal Amalienborg, încât aproape că se aud pașii gărzilor regale care isi fac obisnuitul rond de zi din piața Palatului) și deodată, în fața noastră s-a înălțat un edificiu impunător, cu o rotundă cupolă vernil. “În fața noastră” e un fel de a spune : de fapt “în fața MEA”, căci fața sărăcuței Elena e mai tot timpul înfiptă în ecranul telefonului mobil, în căutarea rutei optime până la următorul obiectiv de vizitat. In această expediție,  Elena se splitează între misiunea de fotoreporter si cea de …busolă! 

     …mda, ar trebui s-o plătesc dublu!🤔🤔 ( iar eu…n-o prea plătesc deloc!😩😩) 

    Bref, revin la senzația mea – aceea că mă aflu în cetatea Romei și privesc Biserica Sfântului Petru. De fapt, cupola bisericii daneze pe care o vom vizita astăzi,  chiar de acolo si-a și inspirat cupola. Și este, cea daneză,  la fel de spectaculoasă ca și “verișoara” sa din capitala Italiei. Marmorkirken , alias Biserica din Marmură, reprezintă una dintre atracțiile principale ale Copenhagăi, având, in opinia mea, sub cupola pe care focmai am remarcat-o, unul dintre cele mai impresionante plafoane pictate, din câte am văzut până acum.

   Simbol al Capitalei daneze, numele “ Bisericii de Marmură” este , aș putea spune, un “nume de scenă”. Cel real al lăcașului de cult este “Biserica lui Frederick”. Și pentru că lucrurile bune nu se fac “pe repede înainte”, construcția sa a durat între anii 1740 și 1894. Mai mult de 150 de ani?!? Ne privim una pe alta, în timp ce desprindem informația din broșura cu informații primită la intrare.

 

   Frederick al V-lea , al cărui nume este înglobat în cel al Bisericii, a fost, cum e lesne de înteles, cel ce a comandat înălțarea sa. A răspuns “Prezent!” arhitectul danez Nicolai Eigtved, care și-a pus mintea și talentul la contribuție, elaborând schițele după care mai apoi, în atâta amar de vreme, a fost înălțată biserica. De menționat că Eigtved a fost investit pe atunci în funcția de proiectant al spectaculosului cartier Frederikstown, unde urmau să fie construite o seamă de clădiri impozante, incluzând-o și pe aceea ce avea să devină, mai târziu, Palatul Amalienborg. Ei și, iată, în gândirea domnului arhitect, punctul central al acestui Frederikstown urma să fie o biserică măreață, pe care constructorii s-o ridice în onoarea celor 300 de ani de domnie ai familiei regale.

Schițele au fost gata în 1740, iar 9 ani mai târziu, în cadrul unei ceremonii grandioase, Regele Frederick însuși a pus cărămida nr.zero la temelia viitoarei construcții. În ‘54 însă , arhitectul responsabil de proiect a trecut la cele veșnice și cei ce i-au urmat au dat peste cap toate planurile sale. Dacă inițial Eigtved plănuise ca biserica să fie construită din marmură adusă din Norvegia, cei ce i-au urmat – firi mult mai economice – au considerat că marmura norvegiană face costurile să explodeze și, în consecință, proiectul a fost sistat. Si a stat el pe stand-by  decenii la rând, spațiul respectiv rămânând multa vreme la stadiul de ruine, până când , dupa aproape un secol, pastorul și poetul N.F.S. Grundvig a demarat o campanie energică,  menită să duca la finalizarea construcției. Care a avut loc într-un târziu, mai precis, în 1894, la 19 august. Marmura norvegiană din proiectul inițial a fost însă completată cu diverse alte materiale, mai putin costisitoare. Care nu i-au schimbat însă Bisericii numele. În forma sa finală, Biserica de marmură măsoară 46 de metri în înăltime, domul de 31 metri sprijinindu-se pe 12 piloni solizi . Toate aceste dimensiuni așează construcția pe unul din primele locuri în topul celor mai impunătoare lăcașuri de cult din Europa. Frescele din interiorul Domului ii ilustrează pe Apostoli și poartă semnătura pictorului Chresten Overgaard, iar sub dom admirăm și fotografiem cele 12 frumoase medalioane,  reprezentând imagini-simbol. Altarul baroc este înconjurat de motive desprinse din al 42-lea psalm.

Cu surprindere, constat, iată,  că biserica are doua orgi !  Prima – cea “cu lebede” –  este cea originală, însă nu  mai emite muzică, ci liniște, însă în 1963  i-a venit în ajutor o orgă modernă, marca Marcussen. 


    Biserica de Marmură nu este înconjurată numai de danezii pedalând ai secolului 21, ci și de o multime de statui spectaculoase, ce formeaza o “horă” în jurul clădirii. Ele reprezintă figuri marcante ale Bisericii daneze : filozofi, scriitori, etc.

    Astăzi, Biserica de Marmură este o biserică modernă, deschisă zilnic publicului. Intrarea nu costă niciun sfanț, în schimb emoția pe care ți-o procură frumusețea nebănuită a construcției, este..neprețuită! Mai mult, este foarte trendy să te căsătorești astăzi în Biserica de Marmură din Copenhaga. Clopotele sale vestesc in fiecare vineri și sâmbătă noi și noi cupluri, pe care iubirea le adună pe același drum. Chiar! Ce-ar fi…? 🥰