Amintiri din valiza LAMONZA Călătorii

Amintiri din valiza LAMONZA. Episodul 163. Opera din Oslo

 

Multe din amintirile pe care imi place sa le descopăr pe fundul valizei LAMONZA, cea care mi le păstrează cu strănicie, leagă locurile de oamenii deosebiți întâlniți in ele. Bunăoară, amintirea de azi este legată de Gabriel, unul din romanii care trăiesc departe de țara lor, dar îi fac cinste prin ceea ce au ajuns. Gabriel Bîrjovanu este tenor la Opera din Oslo și, după ce i-am luat un interviu “la el acasă”, ne-a făcut un mare favor : ne-a condus să-i vizităm “culisele” ascunse ale celei de a doua case ale sale : Oslo Opera House.

Să vă spun povestea acesteia. In 1999, după o îndelungată dezbatere națională, legislativul norvegian a decis construcția unei Opere noi, în oraș. S-a pornit un amplu concurs național de proiecte, la care s-au înscris 350 de competitori. Proiectul din Snohetta a ieșit învingător și, în ani 2003, a fost pusă piatra de temelie. În 4 ani, Oprera din Olso a fost gata, încântată că la inaugurarea sa din 12 apeilie 2008, a participat însuși Regele Harald, însoțit de Regina Margrethe II a Danemarcei, de Tarja Halonen – președintele Finlandei și de alți lideri politici ai lumii. Și încă un detaliu semnificativ : doar în primul său an de activitate, noul lăcaș de cultură  a adunat peste 1,3 milioane de spectatori!

Fără să exagerez, vă voi spune că Opera din Oslo este cel mai important reper cultural si arhitectural al Norvegiei, ba, mai mult, este cel mai îndrăzneț proiect de construcție și design. Cu puțina imaginație, Opera pare un ghețar uriaș, construită fiind jumătate în apă, jumătate pe uscat.

Odată finalizat, proiectul a și primit numeroase distincții, pe la concursuri de profil : premiul cultural la Festivalul Mondial de Arhitectură din Barcelona (Octombrie 2008) şi premiul Uniunii Europene pentru Arhitectură Contemporană – Mies van der Rohe Award (2009).

Clădirea în care ne aflăm găzduieşte atât Opera şi Baletul Naţional norvegian precum şi Teatrul Operei naţionale. Peste 1100 de încăperi numără construcția futuristă, pe care toate ghidurile din lume o recomandă ca fiind unul din principalele “must see”. Deschidem , împreună cu ghidul nostru mioritic, cateva din ușile celor 1100 și descoperim îndărătul lor impresionante magazii de decoruri,  de scenotehnică și de costume, moderne cabine de machiaj, apoi cochete cabine ale artiștilor, ba chiar și o sală de forță, unde angajații Operei își întrețin condiția fizică. “Da, mai merg și eu, câteodată, la sală!” – răspunde Gabriel curiozității mele, dar mai cu jumătate de gură… Intrăm si în sala mare de spectacole , impresionantă și ea, și-mi fac o fotografie , pierzandu-mă în marea roșie de catifea a celor 1364 de locuri.  Sala e tăcută și își așteaptă următoarea porție de muzică și aplauze. Care nu va fi , în orice caz, azi.  Scena este la fel de măreață și ea : 16 m lăţime şi 40 m adâncime, în consecintă – o suprafaţă care permite derularea unor show-uri grandioase. Gabriel ne vorbește despre fabuloasa cortină, care poartă semnătura lui  Pae White. Artista a proiectat-o în aşa fel, încât ea să arate ca o folie de aluminiu șifonată, executată fiind însă din lână, bumbac și poliester, elemente care, combinate,  au creat un efect tridimensional. Cât credeți că trage la cântar cortina? Nu mai puțin de jumătate de tonă!!

Suprafețele interioare sunt îmbrăcate în lemn de stejar, care dau senzația de “cald” întregului spațiu interior, lucru care contrastează cu “recele” sugerat de albul exteriorului. Sala principală este iluminată de un candelabru uriaș, la care au cotizat 5800 de cristale “handmade”. Scaunele au prevăzut un sistem de auditie, care permite urmărirea spectacolelor atât în limba lor originală, cât și traduse în norvegiană și engleză.

Opera din Oslo mai are și alte două săli, destinate spectacolelor cu public, avand insa o capacitate mai redusă : 400 , respectiv 200 de locuri.

Și pentru a rămane definitiv în memoria vizitatorilor, Opera din Olso le oferă acestora și posibilitatea de a degusta delicatese
norvegiene, stând la mesele rafinatelor restaurante, găzduite de lăcașul culturii :  Exquisite Fine Dining , Argentsoupe, Brasserie Sanguine.

….Mi se pare fascinant să hălăduim pe coridoarele Operei, într-o zi în care Opera tace și niciun pas, în afara alor noștri, nu-i tulbura liniștea coridoarelor și puzderiei de încăperi, mai mari și mai mici. Ca să nu mai vorbim că avem cel mai bun ghid cu putință, care ne conduce prin cele mai ascunse unghere, satisfăcut nevoie-mare, atunci când surprinde încântarea , pe chipurile noastre. Nu-l “iertăm” pe Gabriel Bârjoveanu și-l “sechestrăm” în propria sa cabină, somându-l să ne cânte. Și ne cântă, ne cântă solemn, frumos, așa plin de talent cum este el, încă de pe când era student la Conservatorul din Iași si toți au văzut în el unul din viitorii mari tenori ai planetei…

Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/