Alice m-a vizitat într-o dimineață în care aveam cursuri. Și-a manifestat dorința de a mă însoți, ca să vadă cum decurge un curs introductiv despre sistemul mass-media. „Părintele ei”, Lewis Carroll, nu o instruise în domeniu și era de înțeles, la vremea aceea…
Mare i-a fost mirarea să constate impasibilitatea studenților la afirmația mea cum că Jonathan Swift și Daniel Defoe au întâmpinat și ei anumite inițiative de cenzură și atacuri în presă. I-am întrebat dacă acești autori le sunt cunoscuți, iar privirea studenților a afișat profunzimea unui manechin de vitrină. Am insistat, pronunțând numele celebrilor lor eroi: Gulliver și Robinson Crusoe. Privirea lor a făcut un tur de recunoaștere a zugrăvelii pereților, apoi s-a auzit un vag: „Aaaaa!…”
„Semn că studenții tăi îi cunosc pe eroi doar din filme sau din desene animate…” – îmi șoptește Alice cu dezamăgire. „Gulliver și Robinson sunt prietenii mei. Păcat că părinții lor – așa-i numește Alice pe autori –, domnul Swift și domnul Defoe, pe care eu i-am admirat atât, nu le spun nimic, azi, unor tineri ca ei. Acum înțeleg de ce bietul Robinson mi s-a confesat, atunci când l-am vizitat ultima dată pe insula lui pustie, că se simte mai însingurat ca niciodată. Și asta nu pentru că s-ar fi întâmplat ceva cu Vineri, ci pentru că amândoi simt că tinerii și copiii nu le mai vizitează insula, celebră cândva, care le-a fost prilej pentru atâtea experiențe, reflecții și lecții de viață. Nu mai au cui să împărtășească toată această bogăție. Se vor îngropa cu ea, cu tot, în uitare.”
Am întrebat-o dacă nu crede că Harry Potter, noul ei prieten din lumea lecturilor copilăriei, ar putea să dea o mână de ajutor, mai ales că noile tehnologii pot fi și ele de folos. Să le arate din nou copiilor ce satisfacție grozavă este să citești, să călătorești în lumi atât de diverse și de fantastice, să aduni comori de trăiri și de idei care să te umanizeze.
„Da, ai dreptate – mi-a răspuns Alice. Prin citit trăiești sute de vieți și experiențe în timpul scurt și limitat al vieții proprii. Și, prin asta, poți să-ți trăiești viața reală mult mai frumos, mai înțelept, s-o prețuiești, s-o înflorești și s-o pui și la dispoziția semenilor, chiar a umanității… Dar tehnologia care-ți pune pe tavă imaginația altuia, prin filme, desene, jocuri electronice, nu o dezvoltă pe a ta, din păcate; ea oferă mai mult divertisment și sărăcește gândirea. Sărăcește și scenariile, și povestirile, pentru că divertismentul sau aventura nu mai vizitează poveștile și eroii cu profunzime, care trec prin drame, care se sacrifică pentru idei nobile, care ne educă. Ți-l închipui pe Unchiul Tom într-un joc pe tabletă? Tehnologia actuală îi face pe copii să creadă că cititul e un chin sau o pierdere de vreme… Cert e că răstimpul de reflecție și de formare a personalității în urma lecturilor nu poate fi înlocuit de nimic. De aceea se simțea Robinson atât de singur. În fiecare zi, pe insula lui, privește în zare și caută ceva salvator… nu vreo corabie, ci vreo privire de copil curios și iscoditor, aplecată pe paginile lumii lui, care să-l însuflețească din nou.”
Comentează