Dacă tot ne-am apucat mai demult să depănăm istoria literaturii erotice, eu zic să facem un salt în timp și să trecem de la Casanova la un autor contemporan. Vladimir Nabokov cu al său roman ”Lolita”. Scris în anii ’50, a fost considerat atât de scandalos în puritana Americă, încât nici o editură serioasă nu l-a acceptat. Ca și James Joyce înaintea sa, a fost silit să își publice capodopera în libertina Franță. Trăgându-se dintr-o familie aristocratică rusă, s-a bucurat de o educație aleasă, finalizată la Cambridge. Ajuns în America, a început o carieră universitară, urmându-și, în paralel, vocația literară. A scris literatură de foarte bună calitate, a tradus din rusă în engleză și invers, drept pentru care putem spune că a dus o viață cât se poate de respectabilă, mai ales că hobby-ul său era studiul insectelor, nu cel al elevelor de gimnaziu. Nimeni nu bănuia că un astfel de ins va șoca opinia publică cu o poveste de dragoste dintre un profesor de patruzeci și patru de ani și o fetiță de 12 ani. Într-un preambul, autorul își ia precauția de a prezenta manuscrisul ca fiind jurnalul unui pușcăriaș, care a fost recuperat de avocat după moartea acestuia. Personajul, Humbert Humbert, ajunge profesor de literatură la un colegiu din Noua Anglie, pe Coasta de Est a Americii. Fiind în căutarea unei gazde, ajunge chiriașul Charlottei Haze. Aici o descoperă pe fiica acesteia, Dolores, pentru care face o fixație. De aici încolo, jurnalul-roman urmărește pasiunea tot mai devoratoare a lui Humbert pentru alunecoasa Lolită. Pasiunea lui pentru fetiță e tot mai puternică, drept pentru care se căsătorește cu Charlotte, doar pentru a fi aproape de obiectul dorințelor sale. Iar când ea îi descoperă jurnalul și, cu aceeași ocazie, patima bolnăvicioasă, este atât de tulburată încât fuge din casă și e călcată de o mașină. Extrem de convenabil pentru Humbert, care devine astfel tutorele Lolitei. Urmează o călătorie prin întreaga Americă, în care relația dintre ei capătă și dimensiunea sexuală, dar dezvăluie și iscusința fetiței de a-l manipula pe disperatul Humbert (el descoperă cu stupoare, de exemplu, că ea nu mai era virgină!). Nu vreau să vă dezvălui până la capăt imposibila poveste de dragoste, dar faptul că manuscrisul este recuperat de la un pușcăriaș spune multe. Dincolo de controversatul caz de pedofilie descris de scriitor, sunt multe de spus. Stilul lui Nabokov trădează subtilitatea unui om obișnuit cu lectura și studiul clasicilor, iar cartea îi va dezamăgi pe amatorii de vulgarități. Nu există nici o scenă obscenă, dar chinurile personajului în lupta cu proprii demoni, transformă romanul într-o capodoperă. Chiar dacă el declara public faptul că îl detestă pe Dostoievski, are multe în comun cu marele său compatriot. Cartea a fost hulită, dar și adorată, iar cinematografia nu a rămas indiferentă. S-a făcut o primă versiune cinematografică în regia faimosului Stanley Kubrick (”Odiseea spațială 2001”, ”Portocala mecanică”, ”Ochii larg închiși”), cu James Mason în rolul profesorului Humbert, în 1962, apoi o alta, în 1997, regizată de Adrian Lyne, cu Jeremy Irons. Conform criticilor, nici unul dintre filme nu s-a ridicat la nivelul romanului. De aceea, vi-l recomand. E o lectură decadentă, numai bună pentru o primăvară capricioasă ca cea pe care o traversăm.
(Editura Polirom, Trad. Horia Florian Popescu, preț – 19,95 lei, ISBN 978-973-46-1900-9)
Comentează