Bombănelile Marinei Editoriale

Să fac puțin pe deșteapta

 

   Experiența de viață este , probabil  cea mai mare bogăție pe care o poate acumula cineva, pe parcursul Marii sale Treceri. Din nefericire, de multe ori nu-i prea servește la nimic. Puțini sunt cei care acceptă să învețe din greșelile trecutului, ferindu-se să le repete in viitor. Există un soi de masochism în fiecare dintre noi : de multe ori suntem conștienți că greșim, anticipăm și ce ni se va întâmpla după ( mai ales că în unele cazuri recidivăm), și totuși facem fix aceleași imprudențe pe care le-am mai comis odată. Sperând că “de data asta va fi altfel”. Desigur, poate fi și altfel ( deși știm cu toții că “istoria se repetă”). Dar poate fi și mult mai rău, nu neapărat mai bine. 

Experiența noastră de viață…ah, ce bine le-ar prinde ea copiilor noștri! Insă cine stă să-și construiască viitorul, ținând cont de sfaturile adulților?!? Căci noi “am trăit în preistorie”, expresia “las’că au trecut vremurile alea!” fiind replica predilectă a copiilor noștri, atunci când încercăm să-i ferim de neplăcutele  situații prin care noi înșine am trecut. Nu întâmplător se spune “Dacă tinerii ar ști și dacă bătrânii ar putea”. Tinerii însă nu vor să știe  ajutați de noi. Ei voi să afle singuri . Să descifreze viața pe cont propriu, cu bunele și relele sale, cu riscul de a repeta greșelile părinților, de a se înfășura în aceleași suferinți și eșecuri. Credeți-mă, discuțiile mele cu Victor pe această temă, nu-s puține defel! 

     Și-atunci nu-mi rămâne decât să continui să “fabric Trecut” – cum spunea Adrian Păunescu – să acumulez experiență de viață și s-o “deversez”, din când în când, în scrierile mele, sperând că poate-poate, cuiva îi va fi de folos. Căci sfaturile celor trecuți prin viață nu sunt, de fapt, decât un soi de “avertisment” pentru cei ce pleacă urechea la ele. Și chiar dacă nu le vor respecta întocmai, aceștia vor ști – atunci când vor păți ceva similar – că nu e Sfârșitul Lumii și că au mai trecut și alții prin așa ceva. Bunăoară, Marina Almășan.

      Și pentru că majoritatea sfaturilor vânturate în stânga și-n dreapta noastră reprezintă îndemnuri de A FACE ceva, eu voi aduna câteva gânduri, legate de ceea ce m-a învățat pe mine viața că NU trebuie să fac. De fapt, existența noastră este un șir de contradicții. Căci, chiar dacă fiecare din îndemnurile de mai jos încep cu “NU”, finalul lor reprezintă o …răsturnare de situație: 

In viață așadar NU trebuie să iubești, ci să dai de omul potrivit. …dar nici fără iubire nu vei putea trăi.

NU trebuie să vorbești când nu trebuie. …dar nici să taci, când nu se mai poate. 

NU trebuie să alergi toată viața după bani. …dar nici nu poți repeta la nesfârșit absurda replică “banii nu contează”. 

NU trebuie să ai încredere în nimeni. …dar nici nu te poți izola, alegând să duci o viață de pustnic.

NU trebuie să pierzi niciodată vremea. …dar nici să muncești pâna la epuizare. Nu-ți va ridica nimeni statuie.

NU trebuie să devii obsedată de fizicul tău, investind în neștire în acesta. …dar nici nu deveni prizoniera lui “nu contează cum arăți”. Ba contează, și încă al naibii de tare! 

NU trebuie să minți niciodată. …dar există și adevăruri pe care e bine să le ții pentru tine.

NU trebuie să te răzbuni pe cei ce-ți fac viața amară. …dar nici nu trebuie să uiți răul pe care ți l-au făcut.

NU trebuie să-i lași pe copii să te conducă, dar nici nu poți fi toată viața șeful lor

…Și, în fine, sunt nevoită să recunosc : NU trebuie să ții cont de sfaturi! ….dar nici să faci întotdeauna după cum te taie capul . Căci nu uita : capul face, capul trage!

Rubrică oferită de:

Femei de 10 pe Facebook