Bombănelile Marinei Editoriale

“Jumătăți de viață” împroșcate cu noroi

 

…“- Esti o proastă ! M-am săturat de tine! Ai îmbătrânit degeaba!”…După care a trântit cu zgomot ușa și peste încăpere s-a prăbușit liniștea aceea densă, pe care niciunul din cei rămași nu știe cu ce cuvinte s-o curme… Cele “rămase” eram de data asta și eu Maria, prietena mea din facultate, soția celui ce trântise ușa. “Soția” – un sentiment devenit formalitate….

“- De ce-l lași să-ți vorbească așa? Mai ales că nici măcar nu erai vinovată!..” – au sunat cuvintele care au reușit totuși să spargă tăcerea ce începuse să ne sufoce. Nu vroiam să pun paie pe foc, nici să răsucesc cuțite ascuțite în rănile demult nevindecate ale prietenei mele, însă comportamentul lui Geo mă revolta de multă vreme și nu înțelegeam nici în ruptul capului de ce naiba Maria îl tolerează. Maria și-a coborât fața în palmele muncite, răsturnate pe geninchi și a început să plângă în hohote : un plâns ce probabil demult fusese prins în chingile răbdării și își găsise abia acum matca potrivită spre a se elibera din strânsoare.. “- E prea târziu, Marina…Mi-a trecut viața. Trebuia să pun demult capăt, însă de fiecare dată apăreau argumente năroade care mă trăgeau înapoi : ba că trăisem atâția ani împreună, ba că avem doi copii si deja și nepoți, ba că ce vor spune cei din jur, ba îmi mai reveneau în minte și amintiri năroade, din vremurile bune…In plus, în ultima vreme lui Gelu au început să-i meargă din nou afacerile și…în sfârșit ne-am relaxat și noi financiar, ne putem permite o vacanță mai șmecheră, o mașină nouă, uite acum urmeaza să ne redecorăm casa..”. “- Bine, bine – am replicat – dar…oare merită pentru asta să-i tolerezi mojiciile? Nu e prima oară când te umilește, iar acum și de față cu străinii!…Uite-te în ochii mei și spune-mi sincer : te-a lovit vreodată?”….Maria și-a apăsat și mai tare palmele cu fruntea, evitându-mi privirea. M-am îngrozit : “-Cum, Maria?!? Te-a și lovit? Și tu…accepți acest tratament?!? Pentru numele lui Dumnezeu, ești profesor universitar, esti un om respectat de toată lumea, unde îți este stima de sine?!?”

….N-a fost chip să mai obțin vreo reacție de la prietena mea. Am încercat s-o liniștesc, părându-mi rău că am declanșat această furtună mocnită, din sufletul său . Într-un final am renunțat. Am ieșit pe usă, lăsând în urmă o femeie prăbușită, rătăcită prin propria viață ale cărei frâie le-a pierdut demult, dintr-o prea mare iubire și îngăduință față de cel pe care-l considerase ca fiind centrul universului său..

   Nu mă încumet sa fac o analiză științifică a fenomenului, pentru că nu am studiile necesare, doar niscaiva experiență de viață. Știu însă că există destule femei, care, în schimbul unui confort material sau al unor alte argumente aparent convenabile,  îndură astfel de tratamente de la bărbații cu care iși împart viața. Mojici, ghiolbani, grobieni, nemernici cu ștate vechi își tratează jumătățile de viață cu orice , numai cu respect nu. “Să zică mersi că are tot ce-i trebuie!” – mi-a răspuns un astfel de specimen, când i-am atras atenția că o femeie nu are nevoie numai de poșete și inele cu briliante, ci în primul rand de respect. Iar povestea aceea cu “pe femeie nu ai voie s-o lovești nici măcar cu o floare” pare, din ce în ce mai mult, un îndemn încremenit din vremuri demult apuse și în care încă mai respirau prin preajma noastră gentlemanii, făcându-ne să ne simțim în fiece moment prințese…

   Treziți-vă, doamnele mele! Nu lăsați niciun bărbat din lumea asta să vă jignească, să vă împroaște cu noroiul vorbelor negândite, să se șteargă de voi ca de un preș și să vă coboare de pe soclurile iubirii, pe care tot ei v-au cocoțat, in primăverile relației voastre! Nu vă lăsați cumpărate de promisiuni ieftine, nu acceptati să vi se pună călușul unor avantaje materiale efemere, care vă transformă în simple proprietăți, amestecate cu celelalte , deținute de , chipurile, “jumătățile voastre de viață”. Greșit! Nu vă sunt jumătăți :  ei se cred, de fapt, “întregul”, iar pe voi vă ridică la rangul de “nulități”, pe care vi-l meritați pentru îngăduința voastră aproape bolnavă, vis-a-vis de bărbații lângă care ați ales să rămâneți. 

   Așadar, treziți-vă și reveniți la valoarea voastră reală, cea pe care soții voștri, in inconștiența și suficiența lor,  au uitat s-o mai “observe”…

Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : UROSUPORT FORTE