Mie una, mi-e teama sa fac rău.
Doar în copilarie îmi amintesc ca, neavand discernamânt, făceam nazdrăvănii care , cu siguranta, provocau oarecari suferinti celor din jur. Dar erau trecătoare, superficiale. Nu lasau răni. Și, am subliniat deja : NU aveam deiscernământ.
După ce acesta a prins a miji in creierasul meu, m-am ferit de făcut rău, precum dracul de tămâie. O privire trista sau una suparata, avându-mă pe mine drept sorginte, erau in măsura să-mi scufunde întreaga zi, chiar daca “răul” făcut de mine, era doar o ripostă la unul mult mai mare, venit din partea acelor persoane înspre mine…
Eram ( si sunt) intr-atât de toanta, încat imi pare rau chiar si când pricinuiesc “disconfort” unor oameni care m-au chinuit, mi-au făcut rele mult mai mari, si-au indreptat batjocura asupra mea. Pierd nopți, gandindu-ma daca am fost corectă, daca nu se putea rezolva totul “amiabil”, dacă nu ar fi trebuit cumva “să intorc și celălalt obraz”. Nu o data am făcut pasi spre împacare în directia unor insi care mai degraba ar fi meritat sa ramană pe veci in cosul de gunoi al istoriei.
Dar, repet, rau nu am produs. Sunt un om focusat pe a ajuta, a sustine, a înveseli. Din mine nu iese Rău, oricât m-ai stoarce…
Nu sunt un om din cale-afara de credincios. Mai degrabă “cu frică de Dumnezeu”. Credinta mea este aceea ca, răul pe care-l îndreptam candva spre semenii noștri, mai ales în mod gratuit, se va intoarce, la un moment dat, impotriva noastra. Si nu neapărat în mod direct : ne vor fi loviți taman oamenii la care tinem cel mai mult : părinți, frați, copii.. Și mai cred în ceva : ca este atat de ușor sa faci bine! Iar de multe ori, chiar și o vorbă bună sau un zămbet, adresat cuiva, aflat la limanul sperantei, poate deveni pentru acesta un colac de salvare.
Care este rostul acestei postari?
Să zicem ca vremea cenusie de afară…
Rubrica oferită de Farmaciile Catena : HEPAFORT
Comentează