Coronavirusul și-a vârât adânc codița în viețile noastre. În unele din ele, a produs mutații importante. Și nu mă refer la mult-trâmbițata creștere a ratei divorțurilor. Subiectul s-a banalizat și am scris și eu despre asta, povestind chiar un caz real, din preajma mea.
Mă refer astăzi la schimbările de atitudine, de gândire, de planificare a viitorului, pe care le-am sesizat la sutele de persoane cu care am luat legătura în toată această perioadă : rude, prieteni, colegi de serviciu, colaboratori, vedete, jurnaliști etc.
Am sa încerc să rezum cateva din “schimbările de macaz”, pe care le-am deslușit, în mințile celor cu care am povestit, în aceste zile….
Un politician care-mi este amic mi-a mărturisit că s-a hotărât să se retragă din politică și să se întoarcă la meseria de bază, aceea de profesor . Perioada asta l-a convins că toată zbaterea ultimilor ani nu a meritat deloc, că nimeni n-o să-i ridice statuie, ca oricum politicienii de azi ai României sunt marionete în mâinile șefilor Lumii, deci cuvântul și puterea lor sunt zero, că din cauza acestei blestemate de politici a ratat evenimente importante din viața sa și că, în general, viața e scurtă și e păcat să nu te bucuri de ea. Iar coronavirusul i-a deschis ochii…
Fiul unor medici prieteni de familie, elev în clasa a 12-a , s-a răsucit brusc, după ce se pregătise intens, timp de doi ani, pentru Medicină, ai lui pompând sume importante în meditații. Asistând la coșmarul din sistemul de sănătate, nelinistindu-se în fiecare zi, știindu-i pe părinti plecați la spital, adolescentul i-a anunțat solemn pe ai lui că va da la Drept. Și ai lui, de regulă nărăvași, nu au comentat în niciun fel decizia băiatului. Doar au oftat prelung..
O pițipoancă rezonabilă, care mă mai salvează câteodată , pe la emisiuni ( activează în domeniul modei) mi-a spus că în toată această perioadă a constatat că poate trăi fără shopping , cluburi și cafenele din Dorobanți , că a învățat să-și facă singură manichiura și să se vopsească. Și nu e greu deloc! Folosimd acest “antrenament”, va reuși, în sfârșit, să pună deoparte banii necesari pentru a-și schimba mașina.
Un amic din diaspora, om de afaceri cu rezultate delor rele și conturi deloc subțiri, mi-a mărturisit că acest coronavirus l-a determinat să-și pună, la modul cel mai serios, problema reintorcerii în țară. “Nici nu stii cum stau pe ghimpi, de dimineața până seara, de teama ca părinții mei sau i soției, pe care nu i-am mai îmbrățișat de anul trecut, să nu cumva să moară, fără să-i putem ajuta sau măcar să le fim alături..” . Omul aproape că-mi plângea la telefon : eram, probabil, umărul de care avea nevoie…
Și invers : o cunoștință, medic rezident în Alba – mare patrioată, aș cum sunt majoritatea ardelenilor – mi-a spus , lăsându-mă mască ( asta ca să folosesc o expresie de actualitate) , că s-a hotărât să-si continue cariera de medic oriunde altundeva, decât în România. Chiar și în Congo!
Un frecvent invitat al emisiunilor mele, de profesie “Casanova”, s-a scăpat, la telefon, cum că s-ar fi hotărât, în sfârșit, să se așeze la casa lui ( acumulase vreo 5 decenii de aventuri), pentru că abia acum și-a dat seama că, dacă nu ai pe cineva alături să share-uiești astfel de tragedii planetare, viața devine un nonsens. Și că, din toate multele sale “victime”, niciuna nu și-a amintit de el, pentru a-l întreba ce mai face și dacă are cine să aibă grijă de el, pentru a-l îmbărbăta și pentru a-i fixa mai bine masca pe chip, atunci când iese la plimbare cu câinele..
Un ipohondru plin de bani dar zgârcit nevoie-mare, dârdâind acasă deopotrivă de teama coronvirusului și de cea a iminentului dezastru economic, mi-a spus că , dacă va ieși cu bine din povestea asta, va construi un azil pentru bătrâni și o casă de copii, pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu că l-a cruțat. “N-o face pentru Dumnezeu – i-am spus. Dacă o faci, fă-o pentru amărâții ăia! Și pentru sufletul tău! Vei vedea, îti va fi mult mai bine trecând prin fața clădirilor respective, decât citindu-ți extrasul de cont și bucurându-te de creșterea vertiginoasă a soldului.
Fără doar și poate, ceva s-a clătinat în mințile fiecăruia dintre noi. Ne-am mai deșteptat oleacă și am înțeles că nu pășeam chiar toți pe drumul corect. Și că ni se dereglase și cântarul cu care cântăream lucrurile , oamenii și situațiile din viața noastră.
… Și, deși sună ciudat și al naibii de nedrept, va trebui să ne călcăm pe suflet și să-i mulțumim coronavirusului pentru asta..
Comentează