M-am lansat! Acu’…să vă povestesc cum a fost!

Ieri a fost o zi perfectă. Mi-am lansat o carte, adicătelea am mai adus pe lume un copil. Nu e o exagerare :  o carte poate fi asemuită unui copil. Perioada concepției este, aici,  cea în care ți-a venit ideea cărtii. E lucrul cel mai simplu, mai plăcut, mai frumos. După care…tragi  9 luni! 9 luni de sarcină, care , în cazul cărții, pot fi echivalate cu lunile sau anii în care așterni cartea pe hârtie ( sau, mă rog, pe calculator). După care, odată
isprăvită, cartea, ca și copilul, trebuie adusă pe lume. Durerile facerii nu sunt aici atât de crâncene, căci operațiunea propriu-zisă – “cezariana” – o face Editura. Ție ți se pune apoi copilul în brațe, iar tu sari în sus de bucurie, îl întorci pe toate părțile, să vezi dacă e sanătos, dacă nu-i lipsește nimic și dacă seamănă cu ceea ce-ai visat/conceput; după care…nu-i așa? copilul trebuie scos în lume! 

Abia de-aici intri TU în functiune. Căci lansările de carte – dacă vrei să le faci…ca la carte! 😁 – nu-s deloc simplu de organizat. Îți trebuie ceva bani,  o locație potrivită, o mare de oameni, un prezidiu la înălțime ( și nu doar la înălțimea scenei!)  și niscaiva abilități de …MC! Adică…de entertainer. Căci lumea care vine, trebuie ținută în mână : orice spectator care pleacă în timpul unei lansări, reprezintă  o palmă trasă spiritului tău organizatoric, capacității tale de a face/spune lucruri interesante, de a face show din orice.

   Ieri, la ROMEXPO, mi-am scos și eu în lume bebelușul : volumul “China cea de taină” – un sprințar jurnal de călătorie in China, în care am adunat reportajele mele din cele 4 mari orașe vizitate, în ultimii ani : Beijing, Shanghai, Xi’an și Chongqing ( foarte rău că n-ați auzit de cel mai mare oraș al Chinei! Nu are decât…30 de milioane de locuitori!!!) . Până să ajung însă să declar “a fost ziua perfectă” , am trecut prin toate furcile caudine. Și am să vă povestesc și vouă, cititoarelor mele fidele, cum au stat lucrurile – pe scena lansării, dar și în spatele ei! 

Cu vreo lună in urmă, cartea “China cea de taina” văzuse deja lumina zilei. Ba, avusese parte chiar și de o lansare cu ștaif, la Institutul Cultural Român, care mi-a găzduit, iată, lansările ultimilor ani. Avusesem parte atunci de peste 100 de spectatori, unul și unul , majoritatea vedete sau oricum persoane importante din diferite domenii de activitate, dar și de un set de “vorbitori” de nota 10 , începând cu Ambasadorul Chinei la București, cu directori din MAE și ICR, cu reprezentanți ai Camerei de comerț și industrie România-China, critici literari, jurnaliști, vedete. Lansarea a fost agrementată cu momente artistice chinezești si încheiată apoteotic cu un “lunch” chinezesc, oferit de Restaurantul Templul Soarelui. Pentru a le pune cap la cap, țin minte că am înlănțuit destule nopți nedormite și  m-am consumat destule zile. Am slăbit două kile, ceea ce a fost singurul lucru bun! De fapt, greșesc :  lansarea – zice lumea – a ieșit perfect, iar eu, deși am ieșit din ea “în patru labe”😁, am fost încântată de ecourile scoaterii în lume a “copilului” meu! 

   De ce spun toate astea? Ca să înțelegeți că lansarea de la Târgul de carte Bookfest urma să aibă o cu totul altă alură : aici publicul nu mai era alcătuit (  numai ) din prieteni, adică din cei care îți zâmbesc și te aplaudă necondiționat, pentru că te știu demult și știu ce-ți poate pielea. Aici , la Târg, personajul central devenea Măria-Sa, spectatorul anonim, cel care nu e obligat să te simpatizeze, să-i placă emisiunile tale și, mai mult, cartea pe care tot o trâmbițezi! Dacă te place – te place, dacă nu, asta e! Așa că …pe acesta, imprevizibilul spectator de Târg, trebuia să-l cuceresc, prin fiecare “por” al lansării mele. Și, de aici încolo începe povestea…

….Nu este încă  ora 12 ( lansarea e anunțată pentru ora 13!) . Am ajuns în interiorul Romexpo după un slalom între porțile sale , cu mașina lui Marian, cameramanul cu care am lucrat deja trei filme documentare despre China. Cu noi este și Geta, colega care m-a
însoțit la Oslo, talentatul scenograf convertit la meseria de fotoreporter. 

Am ajuns Pavilionul B2 – o hală uriașă devenită un continent al cărților, fărâmițat în țări
cu nume de edituri.  Intram în  Standul CORINT, unde tocmai se finalizează o altă lansare : o cărticică pentru copii, se pare ( Corint e tare și pe acest segment!), cu multi prichindei ghemuiți pe mochetă si cu părinți stând ciorchine pe margini și  privindu-i ca pe…butelii! Ne mai găsim de lucru prin târg, deși emoțiile au făcut o horă în jurul stomacului meu, dănțuind evident pe o melodie chinezească! 

Dăm o raită, așadar,  pe la alte standuri, Marian îmi face o poză în fața staandului nostru, pe care mă și grăbesc să i-o încredințez lui Facebook, ca pe o promovare de ultimă oră. Atât a și rămas până când vom începe : o oră.  Oare se vor aduna ceva spectatori la Standul Corint? Mai este, oare, un “magnet” numele meu? Întrebările astea nu-mi dau pace, deși, iată, sunt deja la a 10-a lansare ( ba chiar a 20, dacă ținem cont că fiecare carte a avut parte de câte două lansări! ) …Dar prietenii sunați zilele trecute vor veni? – continuă malaxorul minții mele să-mi mestece gândurile….Am primit, zilele trecute,  pe SMS, o mulțime de “regret, dar nu pot veni! ”, încât la un  moment dat intrasem în panică : părea că toate nunțile, botezurile, onomasticele, vacanțele, vizitele demult promise și plecările din București etc se adunaseră fix pe data de 2 iunie, când mă lansam eu! …Dar, oare, invitații din “prezidiu” vor ajunge la timp?..Va veni, oare,  promisul  reprezentant oficial al Ambasadei Chinei? Va nimeri standul CORINT Excelența Sa, dl. Viorel Isticioaia-Budura, fost ambasador al României în China? Dar celelalte vedete invitate să glăsuiască la microfon? Dacă uită?…Intre timp, lansarea cărtii pentru copii s-a terminat, lumea s-a risipit și minunatele furnicuțe de la Corint au început să mișune, pregătind câmpul de
luptă pentru următoarea confruntare. A mea. A apărut un roll-up imens , înfățișându-mi chipul în compania cărților mele de călătorii. Titlul mă bucură : “Călătoriile Marinei”. E deja un brand, se pare și mărturisesc că m-aș bucura să intru așa în istorie : ca o mare călătoare, citind cărțile căreia chiar și sedentarii planetei au posibilitatea să călătorească.  Marian se interesează unde poate să “verse” de pe hardul său mobil, în calculatorul editurii,  spectaculosul film documentar despre Chongqing, care va rula pe ecran, în timpul lansării. I se indică ușa  “Cabinei de comandă” de la Corint – a se citi “biroul flotant” al celor de la Editură, adica locul unde se depozitează carti, se lasă poșete, se lucrează la calculator, se “pune țara la cale” etc, iar pentru mine – locul unde, iată, profit să îmi schimb pantofii comozi cu tocurile acestea imposibile, pe care voi avea de rezistat cateva ore! ) 

..Din difuzoare răzbate deja muzica chinezească pe care am selectat-o azi dimineața de pe YouTube, iar pe scenă au  fost poziționate cele 7 scaune. Sunt încă goale, lucru care îmi dă fiori, desi în Pavilionul B2 e zăpușeală maximă. Nu realizez, dar observ că toți gură-cască opriți la standul nostru sunt nădușiți sau își fac vant cu câte-o carte proaspăt cumpărată. Mă uit la ceas. Mai avem jumătate de oră și, iată, încep să vină primii invitați oficiali. Fiecare chip cunoscut care vine spre mine zâmbind, e o piatră care mi se ia de pe inimă! Dețin un morman serios de pietre, așa că…ochii mei se mișcă nervos dinspre ceas, spre culoarul de acces pe unde ar trebui să vină invitații.. Marian a început să filmeze ( vă promit, cat de curând, și un reportaj de atmosferă, făcut la lansare! ) , iar eu încerc să-mi găsesc de lucru aranjând,bunăoară,  obiectele pentru tombolă. Cum? Ce tombolă?!? Păi…azi dimineață, în timp ce căutam accesoriul cel mai potrivit pentru bluza mea portocalie, mi-a venit ideea să “anim” lansarea, strecurând, printre intervențiile vorbitorilor, extrageri de tombolă. Se adunaseră, prin dulapurile mele, destule suveniruri chinezești din repetatele mele călătorii, așa că…am decis să le pun la bătaie pentru această cauză nobilă! Și, uite-așa, pe masă s-au rânduit frumos : evantaie, bețișoare chinezești, brelocuri, alifii mirosind a eucalipt pentru dureri de cap, eșarfe din mătase, DVD-uri turistice, ceai verde, semne de carte cu motive tradiționale chinezești și altele,  asemenea lor. Nici nu mă gândeam eu pe atunci că tombola avea să devină un adevărat motor al bunei dispoziții de la lansarea mea!…

    …. Intre timp, au început să sosească și înalții oaspeți-vorbitori : îl salut pe dl Zhao Lei, consilier al Ambasadei R.P. Chineze la București ( multumesc prietenului meu, Lucian, de la Ambasada Chinei, pe care l-am torturat cu acest subiect! ) , apoi deschid, în gând, o sampanie, după ce dl. ex Ambasador Isticioaia-Budura își face apariția și, mai mult, preia de pe umerii mei, sarcina de a-l întreține pe oficialul chinez. Iată-l și pe compozitorul Mihai Pocorschi, prietenul meu din studenție și cel care mi-a compus cele mai antrenante generice pentru o sumedenie din emisiunile mele, printre care și pe cel al “Ceaiului de la ora 5”. Mă bucur că Mihai a venit cu Doina lui, care mi-e și ea la fel de dragă! Ajunge, iată și doamna doctor Monica Pop, interlocutorul perfect pentru orice emisiune de televiziune și, cu siguranță, vorbitorul perfect pentru această lansare. Mi-a cerut si cartea, cu câteva zile în urmă, pentru a vorbi în cunoștință de cauză. I-am admirat rigoarea și…de fapt, o admir , cum se zice , “pe de-a întregul”. Mai sunt 10 minute pană la ora 13. A ajuns, iată , și Adrian Fetecău, pe care lumea îl știe mai mult ca lider al  grupului de umor “Vouă”, deși el este un impecabil comentator sportiv la Radio România Actualități! Adi mi-e și el amic încă din studenție și simpatia noastră reciprocă a generat destule colaborări, la televizor…

  …Din boxe continuă să se reverse muzica instrumentală chinezească, iar tehnicianul de la Corint așteaptă semnul meu, pt a apăsa pe butonul care declanșează imaginile inedite ale documentarului nostru…Privesc cu îngrijorare spre locul rămas gol, pe “scenă”. Îl sun pe Bogdan Stanoevici, îl prind călare pe motocicleta sa, care duduie în telefon: e în drum spre Romexpo. “Mai întârziu vreo 15 minute. Începeți fără mine!” spune Bogdan. 

Fac ochii roată, descoperind în public destule chipuri necunoscute, dar și oameni dragi mie : colegi de la TVR, pe Sergiu, fratele meu, cu familia sa, pe guraliva super-avocată Diana Iovanovici-Șoșoacă, pe Ștefan Gheorghiu,  mai marele CREDIDAM, pe Adriana Bahmuteanu, pe compozitorul Dani Constantin, caricaturistul Mircea Gheorghe, actrița Crina Lință, apoi echipa mea de la TVR ( Luminita Dumitrescu, Elena Cristescu, Sorin Iacob, Camelia Vasile), pe colegele mele “mai mari” Elise Stan și Dona Tudor, pe eminentul medic Dragoș Median, pe artistul Petre Geambașu, bucătarul Petrișor, simpaticul Raoul , Cristina Manoliu, pe coloneii de la MApN Ion Ciontea și Cristian Dorca și mulți, mulți alți prieteni dragi, unii dintre ei, culmea! de pe Facebook! 

   ….Au trecut primele cinci minute din a treisprezecea oră a zilei. Punctualitatea se zbenguie în ADN-ul meu de când sunt mică, asa că îi fac semn lui Flori Mihalache, frumușica și eficienta responsabilă cu PR-ul a Editurii Corint, care ia microfonul și face oficiile de gazdă. Îl preiau apoi de la ea și, așa cum i-am obisnuit de ani buni pe cititorii mei, îmi moderez singură propria lansare. 

Iar de aici înainte…nu pot decât să le transmit recunoștinta mea invitaților mei minunați, care m-au copleșit cu vorbele lor frumoase, dar și spectatorilor , la fel de minunați, care le-au sorbit primilor vorbele din priviri, au interacționat, deschiși și veseli, cu noi, cei din față, făcând ca atmosfera de la lansare să fie una absolut fantastică. 

Speechurile au fost scurte, relaxate si notabile. 

Oficialul chinez ne-a lăsat “bouche-be” cu româneasca lui perfectă  , iar pe mine, cu sugestia de a nu renunța niciodată să calatoresc în China! I-am promis , public, că-mi voi face un abonament pentru China, caci n-am văzut decât 4 din orașele sale și am auzit că sunt mult mai multe! 😁 .

Cu șarmul diplomatului de carieră, dl. Isticioaia Budura a reușit să combine perfect limbajul diplomatic cu cel destins, în ton cu cel al cărții la care s-a referit, in speech- ul său. Dl. Ambasador este, de altfel, unul dintre cei mai mari sinologi pe care i-a avut România. La îndemnul dl. Consilier Zhao Lei, domnul Isticioaia-Budura ne-a demonstrat că există și români care vorbesc perfect limba chineză: domnia sa!

Doamna doctor Monica Pop m-a certat că nu port ochelari, după care m-a lăudat pentru carte, recunoscând că, deși nu a călătorit niciodată în China, această lectură mai c-o îndeamnă să pornească într-acolo! Motivul pentru care am rugat-o pe doamna Monica Pop să-mi citească jurnalul de calătorie chiar acesta  și fost : să verific în ce măsură scriitura mea ar putea convinge pe cineva să-mi calce pe urme, trezindu-i apetitul pentru fabuloasa China! Se pare că la doamna doctor a funcționat!

Adrian Fetecău a evocat luuuunga noastră prietenie, după care a facut o paralelă între China, cea văzută de el, în doua rânduri din Trecut,  și cea înghesuită între coperțile cărtii mele. Nu l-am văzut niciodată pe Adi atât de emoționat, așa ca am simțit nevoia să fac o glumă, la microfon : e și firesc să fie emoționat : e reacția firească a cuiva care mi-a citit cartea! Fie ea si printată de pe calculatorul soției, așa cum a citit-o Adrian, eu nereușind să-i trimit cartea înainte de lansare!

A urmat Mihai Pocorschi, care a demonstrat că se pricepe  să compună nu numai muzică ci și…analize literare! Mihai m-a flatat, spunand că este cel mai inspirat titlu de carte pe care îl puteam alege și mi-a lăudat mai mult decat meritam priceperea de a scrie ( mulțumesc pentru comparația cu Clive Cussler! )

În fine, după principiul “cei din urmă vor fi vei dintâi”, actorul Bogdan Stanoevici, descins parcă direct din telenovela cu care și-a cucerit armate întregi de fane, mi-a lăudat cărticica și mi-a promis că, de va ajunge Președintele României ( cum, n-ați aflat că Bogdan s-a înscris în cursa pentru Cotroceni?!?) îmi va oferi mie onoarea de a-i scrie discursurile. Nu știu încă dacă să mă bag sau nu (😁), un lucru e cert : dacă o voi face, România va fi o țară mult mai veselă! 😂😂😂

    Mai c-o tombolă, mai c-o fotografie, mai c-o glumă ( a fost umor în cascade, la lansarea mea!), mai cu un autograf, două ore au trecut precum gândul! 

    ….gândul cel bun, pe care, iată , îl îndrept acum spre voi, dragii mei, multumindu-vă că ați fost și voi, alături de mine, personaje în această poveste cu final fericit! 

Mulțumesc pentru fotografii colegilor Aurel Baboi, Luminița Dumitrescu, Elena Cristescu și Georgeta Nistor

Rubrică oferită de :