Bombănelile Marinei Editoriale

El da, ea nu. Sau invers.

      Așa cum vă amenințam ieri, astăzi vreau să vă vorbesc despre dragostea într-un singur sens. Și tot cum vă spuneam ieri, un franțuz deștept, sau cel puțin trecut prin viață, a apucat să spună, înainte de a o părăsi ( viața, sau femeia, alegeți ce variantă vreți!) celebrele cuvinte : ” Dans l’amour il y a toujours l’un qui aime et l’autre, qui se laisse aime”. Din nou,traduc: “În dragoste există întotdeauna cineva care iubește, și celălalt, care se lasă iubit”. Activul și Pasivul, aș simplifica eu. În destule relații regula funcționează perfect, sau ajunge să funcționeze după epuizarea etapei “fluturi în stomac”, care, să admitem că-i poate “lovi”, la început, pe amândoi. După care, de multe ori, rolurile se împart..

 
Am văzut destule la viața mea. Și cum se nasc iubirile, și cum se înfoaie, și cum mor…Având o capacitate uluitoare de a atrage confesiuni, am devenit de nenumărate ori confidentă, sau măcar pâlnie de absorbit poveștile celor din jur. Prin urmare, am întâlnit destule femei, prinse în relații funcționale care, din afară, păreau chiar frumoase ( relațiile),femei care își iubeau bezmetic partenerii, primind în schimb acceptarea tacită, fără exaltare, a dragostei lor. Era clar că bărbații nu le iubeau. Le apreciau însă calitățile de soții și mame și staționau în “gara” respectivă uneori decenii, de ce? Din comoditate, poate. Căci ce poate fi mai plăcut, decât să ai o casă curată, care să emane aromă de bunătăți proaspăt gătite, apoi să fii spălat și apretat, să-ți roiască în jur copii bine îngrijiți, iar cei din jur să te admire copios pentru norocul de a fi dat peste o astfel de muiere. Dacă ești oleacă înțelept, astfel de argumente împing înainte relația. Îți prețuiești soția, îi recunoști meritele, dar în sinea ta, în dialogurile tale cu tine însuți, nu te poți minți c-o iubești. Însă e mai comod așa. La urma urmei, există atâtea femei frumoase în jur, care-ți pot potoli foamea de aventură și pot gâdila, pentru o noapte măcar, aripile fluturilor gastrici..Gândesc urât, nu-i așa? Credeți-mă, știu ce spun..
Bărbații nu trebuie să mă privească chiorâș. Lucrurile nu stau deloc altfel nici în sens invers. Dorința de stabilitate, comoditatea matrimonială și amenințătoarea înțelepciune populară care ne torturează cu filozofii de genul ” dragostea oricum se duce” , fac destule femei să se complacă în căsnicii în care au alături bărbați care le idolatrizează, dar pentru care nu simt mai nimic. ” E un soț bun, mă iubește, mă ajută, aduce bani în casă, nu bea, îmi este fidel, se poartă frumos cu copiii” …ce vrei mai mult? Ce dacă tu nu-l iubești? La urma urmei, auzi atâtea-n stânga și-n dreapta, despre prietene ale tale ale caror iubiri apocaliptice s-au prefăcut în maldăre de fecale, încât parcă nici nu-ți mai vine să-l soliciți în ecuație pe Cupidon. Te bucuri doar că omul de lângă tine te iubește necondiționat, îți face toate poftele și dă semne că așa va fi toată viața. La naiba cu dragostea, cine mai are nevoie de ea?..

 
Și uite-așa, se-ntețesc în jurul nostru iubirile într-un singur sens, cu non-sensul lor cu tot, ajunge să primeze asupra tuturor sentimentul siguranței, al comodității și compromisului, iar romantismul este exilat pe o insulă pustie, unde devine lipsit total de “obiectul muncii”.. Iubirile într-un singur sens ne fac însă viața mai urâtă, mai plicticoasă și mai lipsită de culoare. Ele funcționează. Uneori halucinant de mult. Însă alimentează pe ascuns rezerva de nefericire a fiecăruia dintre cei doi. Primii – cei care iubesc – ajung să conștientizeze muntele de piatră de care se lovește iubirea lor; ceilalți – “iubiții”, sufocați de o dragoste pe care nu reușesc s-o întoarcă îndărăt, eșuează afectiv într-un banc de tainice speranțe: poate, cine știe, cândva îi va atinge și pe ei, în zbor, aripa iubirii…

Femei de 10 pe Facebook