Un lucru extrem de important în viață este să ai simțul măsurii.
Să mergi înainte, dar să știi când să te-oprești. Să sudui, dar să nu folosești cele mai grele cuvinte. Să iubești, dar să nu-ți pierzi capul. Să bei, dar să nu-ți bei mințile. Să-ți bagi silicoane, dar să nu devii tu însăți un silicon cu vagi urme de om. Să te cerți aprig, dar să lași loc de bună ziua. Să iscodești, dar să-i respecți celuilalt insula lui de intimitate. Să mănânci, dar să nu înfuleci. Să fii copilăros, dar să nu dai în mintea copiilor. Să fii matur, dar să nu omori niciodată copilul din tine. Să fii harnic, dar să nu devii workaholic. Să fii de stânga, dar să respecți dreapta. Să fii regalist, dar să-ți votezi și respecți președintele. Să porți mini, dar să nu-i lași să-ți vadă chiloții. Să vorbești mult, dar să înveți să și asculți. Să fii cu nasul pe sus, dar să știi a ți-l coborî în pământ, atunci când cel din fața ta este cu adevărat valoros. Să te crezi scriitor,dar să te întrebi dacă are cineva nevoie de ceea ce scrii. Să-ți cerți copilul, dar să-ți amintești mereu că el este de fapt o rezultantă a acțiunilor tale. Să te angajezi în războaie suficient de mici ca să le câștigi și suficient de mari ca sa conteze ( p-asta am citit-o undeva, și mi-a plăcut!). Să te umilești cu măsură, pentru a te putea privi apoi în oglinzi. Să ajuți, dar numai când ești sigur că celălalt are nevoie de ajutorul său. Să iubești, dar nu să sufoci. Să reproșezi, dar să mai și lauzi. Să copiezi, dar să rămâi tu însuți. Să porți haine negre, dar la sărbători să mai întrebi și curcubeul. Să te lauzi cu ceea ce faci, dar să fii sigur că a) lucrul acesta îți va procura o mulțime de dușmani b) sunt destui în jur mult mai grozavi decât tine. Să furi, dar să le mai lași și altora. Să i te confesezi prietenei celei mai bune, dar să păstrezi totuși un “ceva” numai pentru tine. Să ai încredere, dar să și verifici. Să verifici, dar să nu torturezi. Să flirtezi cu toți bărbații, dar să nu ajungi curvă. Să mergi numai înainte, dar să mai privești, din când în când, și înapoi . Să invidiezi, dar constructiv. Să sapi groapa altuia, dar nu prea adânc. Să faci pe prostul/proasta, dar să nu rămâi așa. Să pui întrebări, dar să nu pici de prost. Să ceri ajutor, dar să înveți a te ajuta singur. Să-ți faci regulat analizele, dar să nu devii ipohondru. Să te uiți la talk-show-uri politice, dar să nu devii dependent. Să fii plin de tine, dar să nu dai pe-afară. Să-ți răsfeți bărbatul, dar să nu uiți că de prea mult bine, oamenilor li se suie la cap. Să privești pe gaura cheii, dar să nu faci din asta un obicei. Să vibrezi la complimentele celor din jur, dar să te întrebi mereu ce interes au aceștia la tine. Să vrei să ajungi sus, dar să nu uiți de unde ai pornit. Să-ți tatuezi juma’de trup, dar să fii sigură că la un moment dat “Ana+Costică=LOVE” nu va mai fi valabil…
E o listă atât de lungă, încât, trebuind eu însămi să dau dovadă de simț al măsurii, mă voi opri aici. Mai e nevoie de concluzii? În viață avem voie să facem orice. Până la un punct. Insă punctul acesta e al naibii de important!
P.S. Deși nu stă în “caracterul” bombănelilor mele, voi reda mai jos, pentru amuzament, câteva exemple grăitoare de inși care și-au pierdut simțul măsurii. Sper să nu vă regăsiți printre ei!
Sursa foto : makataka.ru
nu ma pot abtine sa nu comentez vreun articol de-al d-voastra, d-na Marina ALMASAN, fiiindca sunt atat de faine si realiste, de parca as fi scris eu, doar ca nu am acest talent, doar ca ma regesesc in suflet si in minte. am ras, mai ales la imagini. tare bine este, cand omul stie si incearca sa-si gaseasca limitele si s anu para ridicol.