Bombănelile Marinei Editoriale

COMUNICATUL …sau PE CINE NU LAȘI SĂ MOARĂ…

     

Am tăcut ani în șir, pentru că așa am fost învățată în familie : rufele să nu se spele în public și chiar dacă aproapele tău greșește, nu trebuie să arăți asta în afara familiei : problemele voastre le știți numai voi și atât. “Externalizarea” este urâtă, ține de mahala și nu aduce nimic bun. Este și motivul pentru care atâta vreme am ținut în mine faptul că Victor avea acea mizerabilă relație cu impresara lui. Era durerea mea și atât. Nici măcar părinților mei nu le-am spus, atunci cand am descoperit. Singurul om “din afară” care a știut, a fost părintele Simion, soțul de atunci al brândușei ( ii scriu intenționat numele cu literă mică). Am mers la el, in disperare, pentru a încerca să facem ceva impreună, să ne salvăm căsniciile. Din privirea sa abătută, din atitudinea sa resemnată, de om care a trăit alte multe astfel de situații anterioare, am înțeles că el nu va lupta…

     După ce am făcut cunoștință cu Cornu ( apărut în viața mea bulversată la multe luni după ce  descoperisem trădarea soțului meu), aceasta s-a aruncat spre mine cu o disperare pe care eu, om rănit pe atunci, am considerat-o ca fiind o măsură a unei aprecieri de care nu mai avusesem parte în ultima vreme. Nu, nimeni nu știa aceste nemulțumiri ale mele. Imi iubeam soțul ( deși, paradoxal, îl și uram, pentru ceea ce ne-a făcut, mie și fiului său) și mă încăpățânam să țin in mine taina amantlâcului său ( confirmat, înțeleg, într-o emisiune recentă, de însăși amanta lui). Știam că un scandal îi poate face rău – doar era parlamentar pe atunci – și era ultimul lucru pe care mi-l doream. A fost și motivul pentru care am încercat să maschez primele întâlniri din București cu timișoreanul. Povestea cu “peruca” a fost îndelung vânturată în presa de atunci, iar acum văd că e iar vândută, ca fiind “dezvaluire bombă”! …Trec peste detalii ( deocamdată, căci voi reveni!) și mă voi opri la vara lui 2012, dupa divorțul meu și “ne-divorțul” curtezanului timișorean , promis mie( 7 ani de așteptare, in calitate de “amantă” – termen vehiculat ani în șir de presă,  vi se par mulți sau puțini?) . Deși sufeream după Victor, râvna cu care mi se făcea curte mă ajuta, cumva, să “pansez” rana sufletească. Psihologii pot explica : o femeie al cărei bărbat pleacă ( chiar și din greșeală) către o alta, trăiește o prăbușire a stimei de sine ( “Oare eu nu mai sunt bună?”). Prin  urmare, cineva care iți face curte și iți subliniază calitățile și meritele, te ajuta cumva să te ridici din depresie…Da, a existat și un simulacru de cerere în căsătorie, cu care se laudă persoana respectivă ; la finele lui 2011. Însa am tratat-o ca pe ceva superficial : nici eu nu eram despărțită, nici timișoreanul, in plus, nu ne știam decât de câteva saptamâni. Cum poți spune “da!” Unei astfel de aberații? Eu sunt ardeleancă și in plus un om temeinic, riguros. Eu și până să plec intr-o călătorie de o săptămână, mă pregătesc juma’ de an, darămite cand vine vorba de o călătorie de-o viață. A ramas ca vom aștepta să vedem cum vor decurge lucrurile, la insistențele lui ( nu știți fât de diabolic poate deveni un om care vrea mereu să se facă așa cum poruncește el!) am acceptat un inel, pe care, la prima ocazie , l-am returnat . 

…Deconspirați fiind de presă abia a doua zi dupa semnarea divorțului meu , la inceput de martie 2012 ( suspect, nu? De ce taman atunci? Doar de relația noastră ascunsă se știa încă din decembrie 2011, cand detectivul particular ne urmărise in scurta călatorie la Milano. Cine avea interes in temporizarea scandalului, până nu se făcea tranzacția aceea mult vehiculată, intre cei doi bărbați? Vor veni curând și detaliile pe acest subiect…

     ..Bref. A fost un an tare greu pentru mine. A trebuit să mă obișnuiesc cu apelativul de “amantă” ( vă dați seama? Eu, copilul de nota 10, studenta șefă de promoție, mândria școlii, a facultății, a profesorilor mei și nu în ultimul rand, a parinților, apoi realizatorul de succes al televiziunii publice, iubit de români de atâta vreme,  în ce poziție am ajuns?!?…) Am început să mă obișnuiesc cu viața de mamă singură ( Victoraș tocmai începuse pubertatea – cea mai dificilă perioadă din viața unui parinte), cu o casă pe care trebuia s-o gestionez singură, cu decizii pe care trebuia să le iau singură, cu doi părinți de aproape 80 de ani,  pe care trebuia să-i liniștesc zilnic că sunt bine, că mă descurc…Dar mai ales cu o relație la distanță, pe care la început am crezut c-o voi putea duce, după care, in timp, ea a devenit blestemul meu….Timișoreanul, ambiționat probabil de viitoarea fosta lui soție , care nu prididea să-i pronosticheze că , foarte curând și eu ii voi da papucii, m-a copleșit cu atenția și dragostea sa. Din nou nu intru în detalii, le va veni vremea. 

   …După o vară în care promisiunile și atențiile au curs precum din “cornul” ( sic!) abundenței, spunandu-mi-se că divorțul e iminent, și că până la finele anului se va muta la Bucuresti ( atenție, eram in 2012!), am început sa primesc semnale de la Timișoara cum ca domnul intenționează să se întoarcă la soție. O vreme au fost infirmate cu vehemență  de cel vizat : continuam să ne întâlnim, cand la București, când la Timișoara, presa reflecta cu lux de amănunte relația noastră “telenovelistică” , dupa care, intr-o bună zi, dupa ce m-a condus, jucând un teatru ieftin de îndrăgostit,  la aeroportul de la Timișoara, s-a întâmplat ceva…ce nici cu gandul  nu poate gandi un om normal. Un om cu caracter. A doua zi, toate ziarele din România au preluat un odioc comunicat de presă, pe care “miliardarul” ( preiau și eu termenul vânturat ani în șir in presă) l-a dat, peste noapte ( indelung insa chibzuit) , fără ca macar să mă prevină, să-mi explice vreun cuvant, să mă pregătească pentru dezastru. In Comunicat ( il puteti vedea mai jos, in facsimil) se dezmințea continuarea legăturii cu mine , miliardarul precizandu-și intențiile de a se întoarce la familie. Inainte de a citi Comunicatul, in aceeași zi,  am incercat să trimit la Ziarul Mehedințeanul editorialul pe care il publicam, de luni bune.  Cornu, detinătorul ziarului, fusese încântat să-mi ofere spațiul pe prima pagină, notorietatea mea ridicandu-i vanzarile ziarului. Am constatat cu surprindere  că redactorul șef nu mi-a  răspuns la telefon , iar in ziarul care a apărut a doua zi, coloana alocată mie purta deja o altă semnătură…Nu intelegeam nimic din ceea ce se întâmplă, toți mă intrebau, in cascadă : “Te-ai despărțit de Cornu?”. Am incercat să il sun. Mă blocase și blocată am rămas, luni de zile. Singurii cu care reușeam să vorbesc erau mama și sora lui, de la țară, femei simple, dar minunate, de caracter. Ma compatimeau , se simțeau rușinate si nu înțelegeau nici ele ce se întâmplă…

     Inutil de spus ce coșmar s-a declanșat atunci în viața mea. Ziarele de scandal, la fel de dornice și atunci să muște din astfel de drame, publicau pe prima pagină titluri de genul “Marina, te-a lăsat miliardarul cu ochii in soare?” Sau “” Gata! S-a rupt lanțul de iubire! Cornu se întoarce la nevastă” ș.a.m.d.  Nu obișnuiesc să mă plâng și mi-am ascuns dintotdeauna lacrimile, de aceea nu voi scrie niciun rând despre prapastia în care am fost aruncată. Victoraș  se întalnea cu tatăl lui ( pe furiș, prin oraș, caci Victor refuza să-și scoată amanta la lumină) și, la  una din acele întâlniri, Victor l-a rugat să-mi transmită că ii pare rău de ceea ce mi se întâmplă și că, citez din memorie,  “eu i-am spus lui maică-ta că omul acela este un…”( nu voi reproduce termenul…) 

     Bref…Incet-încet, cu ajutorul prietenilor, al familiei mele și – culmea! – al familiei de la țară a miliardarului, cu care am avut intotdeauna o relație caldă –  am început să mă intorc la “viață” ( aproape că murisem la propriu, in acea vară…) . La finele anului m-am pomenit cu un telefon. Era miliardarul.  Isi punea cenușă în cap, implorându-ma să mă întorc la el și cerându-mi iertare pentru ceea ce făcuse, cu jumătate de an înainte…I-am închis.  A urmat o avalansă de telefoane. Eram derutată total. In toate aceste luni încercasem să înfrunt ironiile răutăcioase ale presei, privirile compătimitoare ale celor din jur, tăcerea apăsătoare pe care părinții mei o așterneau asupra acestui subiect, nevrând să-mi rănească sufletul și mai tare. Știam și eu cât de mult am greșit, îmi era rusine și mie pentru această relație total nepotrivită, pentru care optasem in cel mai dificil moment de cumpănă din viața mea. Deși în suflet nu contenisem să-l iubesc nicio clipă, îl uram atunci pe Victor pentru punctul in care ajunsesem. Și eu și Victoraș, căci aveam lângă mine un copil care tocmai se desprindea de copilărie și intra atât de brutal și abrupt in adolescență. Nu mi-a spus niciodată, dar nu mi-e greu să-mi imaginez – cunoscand bine generația – câtor răutăți trebuise să facă față și el, la școală, din partea colegilor. Cazul meu era in toate ziarele, in toate emisiunile de scandal, pe buzele tuturor : Amanta Marina Almășan,  părăsită de cel pentru care divorțase. 

       Telefoanele lui Georgică, venite după aproape an in care încercam să mă reconfigurez din cioburile in care îmi plesnise ființa după acel Comunicat, m-au bulversat definitiv. In mine s-a dat atunci o luptă crancenă : o luptă intre rațiune (care îmi interzicea categoric orice revenire la acel om) , și orgoliu : “să-l primesc, însă doar pentru a le arăta tuturor că până la urmă tot la mine s-a întors ” – Gândire tipic feminină, minte de găină, cum mă biciuiam necontenit, inainte ca alții să o facă. Dar Cornu tot insista si nu doresc nimănui să aibă de a face cu acest tip de insistență. Se jura că e alt om, imi propunea să luăm totul de la zero, sa uităm de trecut, să nu ne reproșăm niciodată nimic din ceea ce a fost până atunci. Să fim precum un bărbat și o femeie care se cunosc pentru prima oară. Lupta dintre rațiune și orgoliu a durat ceva vreme. Din nefericire a câștigat orgoliul și pot spune că, din acel moment, am platit, în fiecare zi, timp de 12 ani ( și încă mai plătesc!) decizia mea de a-l accepta din nou lângă mine;  a doua mea decizie greșită, luată din nou, intr-un nou fatidic  final de an … 

Dar în sinea mea gândeam așa : orice om merită o șansă. Dacă voi simți că omul s-a schimbat, așa cum îi spuneau jurămintele și lacrimile, atunci voi încerca să șterg din memorie oribilul său gest. A lua ceva de la zero ar putea fi un reset care să funcționeze…Dacă nu, după un răgaz acordat lui acum, mi-am jurat mie însămi că voi pune punct definitiv aceastei relație….

  …Omul nu s-a schimbat, dar a acționat mai chibzuit, in prima etapă. Relația a înaintat chinuit, când mai bine,  când mai rău,  cu promisiuni niciodată îndeplinite ( cel mai greu atârnand cea a stabilirii lui, “cât de curând”, la București) , cu mila mea profundă față de problemele sale fizice  și avand circumstanțele atenuante ale distanței dintre orașele noastre, care tempera oarecum conflictele deschise.

… La foarte scurt timp după “împăcarea” noastră, au inceput problemele lui cu Justiția. L-am văzut , alături de o țară întreagă, cărat la DNA, cu cătușe la mâini, inconjurat de mascați, cu percheziții in casa sa de la Timișoara, ținut în arestul Poliției, apoi arestat la domiciliu, etc. Din nou ajunsesem pe prima pagină a ziarelor de scandal : NU Cornu era arestat, ci “iubitul Marinei Almășan”. Nu știu, zău, cu ce au greșit părinții mei, să primească atâtea lovituri în suflet…

     Bref. Imi place să cred că sunt un om de caracter. Prin urmare nu am mai reușit să-mi pun in aplicare jurământul fâcut față de mine ( “dacă omul nu se schimbă, ne vom despărți, orice-ar fi!”)  Numai un monstru ar putea abandona un apropiat, aflat intr-o asemenea situație. I-am rămas alături, jurându-mi de data asta că imediat ce lucrurile se vor limpezi, mă voi desprinde din această relație…. 

       Procesele lui Georgică Cornu au durat ani în sir și înteleg că nici acum lucrurile încă nu s-au lămurit pe deplin. Cu fiecare an care a trecut, m-am cufundat și mai mult în mlaștina propriilor decizii greșite… Până când, la începutul anului trecut, a avut loc un incident care a umplut paharul ( poate voi vorbi și despre el, căci mă revoltă să-l aud pe Cornu pe la televiziuni spunand “Nu știu ce-a apucat-o, mi-a blocat așa, dintr-o dată, telefonul”) .  Atunci am decis : chit că voi deveni din nou carnea de tun a presei de scandal, chit că voi fi hărțuită și umilită public de către acest om, chit că – așa cum mă amenința constant – imi va distruge imaginea publică, la care am trudit o viață intreagă, voi rupe pisica in două. Din acel moment, totul a devenit foarte public…

   …Promit să revin si cu alte detalii. De fapt, totul devine un reflex aproape Pavlovian : ori de câte ori in spațiul public vor apărea denaturări ale unei realități pe care AM TRĂIT-O prin fiecare por al meu, voi riposta cu adevărul meu. Prin urmare, îi conjur pe mincinoși să gândească de șapte ori, inainte de a mai deschide gura, pentru că nu mă voi mai abține să spun adevărul și să aduc și probele aferente, chiar dacă acestea le vor provoca mincinoșilor mari probleme, de diferite naturi… 

RUBRICĂ OFERITĂ DE FARMACIILE CATENA : SEPTOCALMIN FORTE

 

 

Publicitate