Prea multă și prea urâtă. Prea gras ori prea slab. Nici așa dar nici așa. Frumoasă, dar proastă. Înaltă. Blondă. Manechin. Un deștept. Tot felul de automatisme, stigmate ale primei impresii. Da, da, aia care poate ucide orice faptă bună din fașă, care distruge relații și care face un adevărat incendiu în mintea neputincioșilor, murdari la fund, care apelează la ea ca scut de apărare. Și nu începeți cu discuțiile interminabile despre ipocrizie, pentru că nu le înghit!
Da, nu e nimic rău să spui despre un om că e urât dacă e, sau în fine, așa îl vezi tu, dar e de-a dreptul mârșav să-l judeci după asta! Și pentru ce? Pentru simplul fapt că te crezi superior din motive știute doar de tine și cpșorul lipsit de educație. Sigur că nu pot răsturna eu roata mare a carului, iar cei din jur tot vor judeca, se vor eschiva în aceeași haotică primă impresie, vor lovi cu lama cuvântului și vor scoate sânge, la infinit, din toți cei curați, liberi, lipsiți de inhibiții și corvoade fără rost.
Lumea e într-adevăr clădită pe stereotipuri, pe afinități, dar niciodată nu va putea rezista dacă toți i se vor supune! E și acesta un secret pe care nimeni nu-l ia în seamă! În fond, de ce rezistă tot ce-i interzis? Pentru că exotismul acesta, exhibiționismul unora, nu e altceva decât o pură normalitate a viziunii lor despre lume.
Știți ce poate aduce prima impresie? Suferință. Vreun viol, poate. Poate aduce fericire în același timp sau poate îndepărta definitiv pe cineva. De fapt, cheia nu e în niciuna din cele două extreme, cum de fapt nimic pe lume nu viețuiește la barierele dintre alb și negru. Mijlocul. El a fost întotdeauna soluția. Așa că dacă nu ai murdărit destul din mintea creață cu tot felul de materii, încearcă să vezi că dincolo de ceea ce vrei să lași să se înțealeagă, stă altceva. Iubește siretlicul și-atunci el nu te va lovi, ca un buzdugan antic în moalele capului.
De ce spun asta? Pentru că oamenii mint. Iar cei ce judecă după prima impresie nu-și dau seama. Explicația mea nu ține de superficialitate, de psihoze sau de fanatism. Efectiv, noi suntem glume. Unele proaste. Altele nu. Ne lovim cu vorbe și priviri și uităm că nimeni nu e acolo sus să ne iubească, dovadă la asta stând tot ce-i rău din existența noastră. Prima impresie chiar nu contează!
Viața e un concurs, o luptă cu această primă impresie a celor din jur. Învingători? Nu sări, sunt mai mulți. Sigur că dacă nu ești călit, dacă n-ai trecut în copilărie prin furci caudine, pici pe spate, în noroiul mare, stigmatizat, din care nimeni nu te poate scoate până la final. Libertatea poate fi un adevărat comando de apărare, dar până și ea se învață, se ascultă, se cere și are, la un moment dat, prețul ei. Cum eu unul nu cred că ceva ne poate opri din a reuși, știu că libertatea unui om ține mai mult de înțelepciunea lui. Libertatea nu e sinonimă cu plimbări în fundul gol pe stradă, cu nebunii, beții sau orgii. Le poate avea și pe acestea, dacă înțelegi că ceea ce accepți poate servi ca scut, nu ca armă.
Iar pentru mironosițele și mușterii care n-au înțeles ce-am scris, îi asigur că dicționarul n-o să le explice. Nici articolele de pe net referitoare la prima impresie care nu-i sinonimă cu neglijență, cu idioțenie sau altceva. Prima impresie e dată de naturalețe, de atitudine, de fix acel lucru care după un timp aduce cu sine și ultima impresie. Iar cea de pe urmă, trust me, de cele mai multe ori doare!
Sursa foto – www.pressalert.ro
Ai PERFECTĂ dreptate,citesc cu drag articolul.Mai rar atata profunzime in explicații.Multumesc