Foto: Marian Grigore
Lăsăm zidurile Castelului în urmă ( v-am vorbit despre el în episodul anterior) și coborâm voinicește pe piatra cubică, adunată în străduțe înguste ce compun faimoasa Alfama. Da, am ajuns în sfârșit în cartierul pe care îmi doream nebunește să revin și care mi se lipise de suflet încă de acum 10 ani…
Tare sunt țanțoșe districtele Lisabonei precum Belem, Baixa, Chiado, cu trecutul lor fabulos, mustind a povești adevărate și oameni remarcabili. Alfama este, de departe, cel mai vechi dintre toate. Îi calc străduțele pietruite, ușor gâfâind, căci ele nu se potolesc din urcat și coborât. Mă încântă atmosfera medievală din jur.
Cartier bun la suflet, Alfama ăsta, iar Doamne-Doamne a avut grijă de el : în 1755, teribilul cutremur la care tot fac referire, aproape că nu l-a clintit. De vină este și solida fundaţie de piatră dură a districtului. De fapt, de aici, din Alfama, a pornit tot restul orașului, locuit inițial de romani, însă îmbogățit, în tradițiile sale, mai cu seamă de mauri. De aici îi vine de fapt și numele, Al-hamma, înseamnând “băi” sau “fântâni”, cu plecare de la izvoarele ce traversau pe timpuri zona. Străduțele provocatoare, micile pieţe publice şi casele văruite în alb, toate i se trag Alfamei de la mauri și respiră și astăzi, bine mersi, sub privirile noastre încântate. Li se adaugă balcoanele din fier forjat, chiar și acele “drapele”( mă refer la izmenele și cămășile fluturând la vedere), mai ceva ca în filmele neorealismului italian ; apoi glastrele cu flori, micuțele cafenele “de familie”, puzderia de prăvălii cu suveniruri, unde cocoșul din legendă și frumoasele azulejos fac legea…Vom reveni în Alfama pe-nserat, căci vom avea curând o provocare de neratat, venită din partea Perfect Tour. Și sigur vom căuta o zi cu ceva mai mult soare, pentru a reparcurge cartierul în faimosul Tramvai galben, 28.
…Mai avem puțin până să ne reîntâlnim cu Dinu Gîndu – directorul ICR Lisabona, așa că investim timpul într-o cafea și un fresh de portocale, servite într-o micuță cafenea “alfameză” , cu interiorul în formă de tramvai. Evident, se numește Cafeneaua 28. “Vatmanul” e chelner, indian la origini, iar o cafea costă sensibil mai mult decât biletul de tramvai!
Comentează