PORTUGALIA MEA. Ep.19 : Drumul către inimă trece prin stomac

Foto: Marian Grigore

…”Unde să te oprești să iei masa?” nu este o întrebare care să rămână fără răspuns, la Lisabona. Orașul turistic abundă în restaurante, taverne, cafenele, street food, cofetării și alte locuri de potolit foamea. Astăzi, aceasta din urmă ne-a “atacat” în zona Pieței orășenești, după ce ne plimbaserăm vreo jumătate de oră – virtual, firește – cu spectaculoasele calești din Muzeul proaspăt vizitat.

Unele ghiduri menționează Piața din spatele meu ca fiind “obiectiv turistic”, iar eu – care sunt ușor impresionabilă și exaltată din fire, vă sugerez să n-o ratați!

Hala “Mercado da Ribeira” ( alias “Time Out Market”) ne farmecă din capul locului cu aerul său de “Octoberfest”. După un studiu de piață în care am pus în balanță prețurile ( destul de piperate!) și buzunarele ( destul de …suflate de vânt!), optăm, fiind pe fugă, pentru o pizza, pe care eu, personal, o savurez cu ochii mai roată decât ea, și asta pentru a nu rata nimic din nuanțele “culorii locale” a acestui spațiu inedit. O hală uriașă cât o sală polivalentă, înconjurată pe cele patru laturi ale sale de un șir nesfârșit de mici restaurante, unul lipit de altul, cu frontispicii și decoruri personalizate, cu bucătării și bucătari “la vedere” , asortați specificului național al numeroaselor popoare ale lumii.

Da, predomină mâncarea portugheză, firește – în special fructele de mare și “bacalhau”. Miezul halei este ocupat de o mare de mese de lemn, lunguiețe, ca“de berărie”, cu băncuțe de o parte și de alta, la care flamânzi și pofticioși din toate colțurile lumii fac casă bună cu flămânzii și pofticioșii portughezi: își omoară foamea, ciocnesc o bere, un vin de Porto sau o vișinată portugheză, într-un amalgam de voci, arome și culori. Culorile și aromele vin, la concurență, și dinspre Piața de flori alaturată. Prefăcându-mă că-mi fac câteva “selfie”-uri, execut pe furiș niște fotografii, de jur împrejur, surprinzând clienții înfruptându-se din bucate, bucătarii răsucind fructele de mare pe gratar, barmanii turnând berea în halbe sau vinul în pahare, dar și niscaiva oameni de ordine care patrulează pașnici, atenți ca nimic să nu tulbure tihna unui prânz servit într-un loc atât de pitoresc.

Dacă ne-am săturat? Pai…judecați și voi : dacă ați fi pus pe urmele noastre un detectiv particular, ne-ar fi descoperit , peste nici trei ore, într-o nouă cârciumioară, pe lângă hotel…