O domnișoară drăguță de la BOOKLAND m-a rugat să fac o înregistrare audio pentru un proiect al Asociației, prin care sa adresez câteva cuvinte tinerilor vizați de targetul proiectului : elevi de liceu , aflați la începutul drumului lor în viața. Cică “nu mai puțin de 10 minute” și nu mai mult de douăzeci, urmând un șuvoi de sugestii, legate de temele pe care ar trebui să le abordez în discursul meu din fața oglinzii ( nimic nu urăsc mai mult, decât să vorbesc la perete, la oglindă sau chiar la obiectivul camerei de filmat ( deși aici, ochii minții mă ajută să-i deslușesc pe cei ce, teoretic macar, se afla la capătul celălalt al firului). Domnișoara era însă atât de drăguță ( telefonic!) și îmi cerea cu atâta patimă acea intervenție audio, încât am zis DA. Ori eu, dacă apuc să zic DA, e musai să mă dau peste cap până acel DA se împlinește…
M-am gândit câteva minute la ceea ce ar trebui să le spun tinerilor. Cunosc generația, nu m-am desprins demult de problemele sale, atunci când Victoraș a luat viața în piept și a devenit bărbat, fără voia mea, cum se zice. Nici voi, cum nici noi, la vârsta lor, nu ne dăm în vânt dupa sfaturi și prelegeri. Și atunci…ce să le spun eu unor adolescenți, care le știu pe toate?!….Am tras aer în piept, mi-am setat telefonul pe “înregistrare” și…i-am dat drumul!
Dragii mei, îmi cer cei de la BOOKLAND să vă vorbesc despre mine, despre drumul meu în viață, în cazul în care vreunul dintre voi ar găsi de cuvință să se inspire din el, sau macar să nu calce în străchinile în care, din naivitate, grabă sau neascultarea părinților, am mai calcat și eu.
Voi începe prin a-mi aminti că, la varsta voastră – da, da, chiar și noi, dinozaurii, am fost tineri! – la vârsta voastră așadar, atunci când auzeam că cineva are 50 sau, mai rău, 60 de ani, îl catalogam imediat : “Aaaa, ăsta e expirat!”. Nu-i așa că lucrurile nu s-au schimbat? Nu-i așa că primul lucru care vă vine în cap, atunci când un adult vi se adresează cu un sfat, fie el dat și din suflet, vă ia cu amețeală și gandiți : “Ce naiba mai vrea și acesta de la mine?”…Știu, nimeni n-are nevoie de sfaturi, mai ale voi, generația care le știe pe toate și, da, trebuie să mărturisesc că lumea asta s-a mișcat atât de repede, încât voi acum știți, poate, mai multe decât noi într-o mie de domenii! Un singur lucru vă lipsește : experiența de viață. Căci viața nu bate numai filmul, ci și internetul și tot ce desprindeți voi de-acolo și luați de bun.
Există o vorbă “Dacă tinerii ar ști, și dacă batrânii ar putea”. Din păcate, batrânii nu vor mai putea face niciodată lucrurile pe care le faceau în tinerețe, însă tinerii…ei da, voi înca aveți șansa de a ști. Și aici noi, ăștia trecuți prin viață, ar trebui să fim cumva ascultați, chiar si așa… din doi în doi.
Primul sfat pe care vi l-aș da, este poate unul surprinzator : există momente în care NU TREBUIE să ascultați de sfaturi, nici măcar de ale părinților! Bunăoară, atunci când vă alegeți drumul profesional în viață – și înțeleg că se cam apropie acest moment. Nimeni nu poate ști mai bine decât voi, ce se potrivește sufletului vostru. ACEL drum să-l alegeți și nu altul, oricât de convingători și generoși financiar ar fi părinții voștri! Nu vă alegeți meseria pentru a le face pe plac, pentru a duce mai departe trafpdiția familiei, pentru că se câstigă bine sau pentru că o anume profesie e în trend! Veți face cea mai mare greșeală și veți fi o viață nefericiți. “ Fă ceea ce-ți place și nu va trebui să muncești nicio zi din viața ta”, spunea marele gânditor chinez Confucius. Vin cu exemplul personal și spun că, de mică mi-a plăcut jurnalismul. Parinții însă m-au îndreptat spre ASE, spunând că , pentru o fată, este cea mai potrivită meserie : stai la birou, câștigi bine etc. Urmarea? Le-am făcut pe plac, ba am fost chiar o studentă de 10 pe linie, după care, trecând vreo trei ani, mi-am zis ferm că locul meu nu este acolo. Și…am ajuns aici, unde mă știți, intr-o meserie fabuloasă, care mi-a dat satisfacții cât pentru 10 vieți. Și da, nu am simtit nicio zi că muncesc : am facut totul cu asemenea poftă, încât la finele fiecarei zile, așteptam să vină următoarea! Și nu are legătură cu profesia mea: la fel va simți orice tânăr care va opta pentru pasiunea lui, fie că va deveni medic, pianist, contabil, instalator, profesor sau avocat.
Deci, sfatul meu, in această privință : nu ascultați de sfaturile celor din jur, ci doar de ceea ce vă îndeamna inima!
Iar un al doilea, care vine cumva în prelungirea primului : nu renunțați niciodată la visul vostru, chiar dacă întâlniți in jur piedici, chiar dacă vă împiedicați de răutatea celor din jur, chiar dacă prăpăstii se cască în fața voastră. “NU contează cât de încet mergi. Important este să nu te oprești din drum” – spunea același mare filozof al omenirii. Piedicile nu trebuie niciodată să vă descurajeze, ci, dimpotrivă, ele trebuie să crească în voi dorința de a le depăși. Lupta nu e cu cei din jur și nu aveți nimănui ce demonstra – asta să vă intre bine în căpșor! Lupta e cu voi înșivă, pentru a va demonstra că puteți, ca sunteți mai buni decât cum ați fost ieri, că sunteți, cum se spune “cea mai bună versiune a voastră”. Faceți un exercitiu simplu : ca tot obisnuiți să vă petreceți timp în fața oglinzii : seara, la culcare, după ce vă spălați pe dinți, stați puțin de vorbă cu fața aceea drăgălașă, care vă privește din oglindă. Întrebați-o : “Cum ai fost astăzi, măi, Mihai, Cristina, Andrei, Anca, Mircea și așa mai departe. Ești mulțumit de tine? Ce ai făcut bun? Ce nu ți-a reușit? Ai făcut un pas înainte sau l-ai bătut pe loc? Ai supărat , oare, vreun om nevinovat? Ai greșit cu ceva? Ai pentru ce să-ți ceri scuze, măcar în gand? Oare mâine vei fi mai bun? Mai puternic? Mai strălucitor? Cel din fața ta nu te va judeca, însa va băga la cap că mâine așteptările sunt și mai mari. Și cu acest gând, mergi la culcare! Tu ești propriul tău “coach”, tu ești singurul în măsură să-ți găsești forța de a merge înainte, oricând de greu ar fi! Și nu va fi simplu, crede-mă, caci vremurile nu-s simple nici ele, oamenii nu-s toți buni, precum mama și tata, însă tu ai drumul tău si nimeni și nimic nu te poate împiedica să-ți urmezi visul!
…Am vorbit, oare, 10 minute, cât mi s-a cerut? Știu că sfaturile noastre, ale “dinozaurilor” riscă să ramână agățate în aer. Însă un vechi proverb al antichității spune așa “Nicio carte nu e atât de proastă, încât să nu au nimic de învățat din ea”. Prin urmare, cred și eu că sfatul meu, oricât de plicticos ar părea el, la vârsta voastră, are, totusi un sâmbure de adevăr, care va rămâne în căpșorul ăsta al vostru, atât de frumos mobilat și atât de hotarât să cucerească Lumea!
Succes, dragii mei! Nu vă lăsați! Sunteți cei mai puternici! Sau…cum spunea Leonardo din Caprio în “Titanic” – “I’m the king of the world”!
…Credeți că le-am dat sfatul potrivit? Sau…mai bine zis : credeți că mi-l va asculta cineva? 🤔🤔🤔
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : DIFEEL
Comentează