Tocmai am isprăvit o nouă emisiune. Sâmbăta. A fost cu multă lume în fața televizoarelor, pentru că și subiectul a fost unul foaaaarte “împlântat” în realitatea de zi cu zi : despre oameni și rețelele de socializare, despre legătura indisolubilă între noi și ele, despre îndrăgosteala pe internet. Asta pentru că tocmai am început un sezon…i-am zis noi “de corazon”. Prin urmare, toate temele noastre trebuie să aibă legătură cu corazonul! Iar internetul chiar are!
…Toate bune și frumoase, la emisiune – lumea încântată de subiect ( doar se știe, trăim mai mult cu nasul în calculator/telefon decât către cel de lângă noi!), am avut și câteva cupluri pe care internetul le-a adus în fața Ofițerului Stării Civile! Toți au pledat pentru această nouă “îndrăgosteală”, cu limitele de rigoare însă și subliniindu-i riscurile. Dar, una peste alta, cu toții am admis că vremurile s-au schimbat și a-ți agăța iubita “la un ceai” este deja o întreprindere perimată, cu iz de molii și demult rătăcită prin fotografiile alb-negru ale părinților noștri. Iar dacă i-am dat Cezarului ce-i al Cezarului, trebuie sa-și ia si Internetul porția. Sau măcar să recunoastem că, fără el, viața noastră ar fi al naibii de grea! Și că el ne poate aduce în viață chiar si sufletul pereche!
….Vă întrebați unde bat. Nu sunt o ființă violentă, deci nu bat tare, ci doar vreau să vă pun pe gânduri, propunându-vă cazul concret al unor cunoscuți, legat, firește, tot de internet. Sunt foarte curioasă ce sfat îi veți da lui Ștefan , fostul meu vecin din Floreasca și care se confruntă chiar acum cu o mare dilemă. Puternic ancorată și ea în rețelele de socializare.
Ei, sa vedeți ce-a pățit Ștefan! S-a însurat cu o muierușcă dată naibii, mai tânără decât el cu vreo 20 de ani, frumoasă și focoasă. Până aici nimic rău. Femeie serioasă in esență, cu un loc de muncă foarte bun ( la Serviciul Personal al unei mari companii de media) , devreme acasă, însă cu mult mai mult chef de viață decât soțul său ( apropo : acesta este, de fapt, pericolul care poate apărea, în cuplurile marcate de ani mulți, strecurați între datele de naștere ale partenerilor!).
Ștefan, director de liceu și aflat în pragul pensionării, este deja obosit de viață și, plictisit de problemele fără scăpare ale învățamântului românesc venea seara acasă epuizat de pe urma lor și cu cheful de distracție undeva… sub nivelul mării. Cristina, la cei 40 și-un pic de ani ai săi, clocotea încă de energie și de pofta de a face orice, numai să stea seara acasă nu! Totuși, iubindu-și foarte mult soțul, și-a înfrânt de fiecare dată cheful de a ieși în oraș, de a merge la shopping, la o cafea, la mici evenimente mondene la care serviciul o îmbia mereu, cu tot soiul de invitații. Dar, repet, iubindu-l pe Ștefan – pe care nu reușea să-l extragă nicidecum seara, din bârlogul său – încet-încet s-a dezvățat. Și…pentru că nu aveau copii ( ea nu a putut, iar ai lui Ștefan, din prima căsnicie, erau deja demult pe la casele lor), a ales internetul, spre a-i fi tovarăș “de-nserare”. Nimic nociv, aș zice, pentru o femeie înțeleaptă! Deși este și el un bărbat înțelept, Ștefan a început, la un moment dat, s-o “gelozească” : cică prea mult timp petrecut pe rețelele de socializare! A urmat un mic scandal – nesemnificativ, căci înțelepciunea este cea care-i caracterizează pe amândoi – după care , liniște. Fiecare și-a văzut de serile lui : Ștefan, in fața televizorului și al hârțoagelor de la serviciu, Cristina – călare pe internetul ei. La un moment dat, Ștefan s-a lăsat sedus de …nu, nu vă speriați! e un familist convins și nimeni și nimic nu l-ar putea clinti din asta! S-a lăsat sedus de…o idee. A lui, nici măcar a altora! Și-a creat un profil fals, a pus poza unui prieten din armată și a început să corespondeze cu soția sa, “agățând-o” așadar online! A fost amuzant, la început, caci Cristina l-a luat la mișto și conversatia a fost chiar drăgălașă, Ștefan fiind odată în plus mândru de soața sa vigilentă și virtuoasă. Dar iată că, după cateva zile, încercand marea cu degetul, Ștefan a început să-i facă o ușoară curte – virtuală, firește – și…ce să vezi? Încet-încet, Cristina s-a prins în joc. Mai în glumă, mai în serios, conversația a devenit consistentă, și ca volum și ca și conținut; cei doi abia așteptau să ajunga acasă pentru a o reînoda. Stăteau în camere diferite iar in apartament nu se auzeau decât țăcăniturile tastaturii, expediind mesajele …de la unul la altul! 😁 …Dar iată că, încetul cu încetul, Cristina a devenit ușor prea “permisivă”, în dialogul cu “necunoscutul” intrat în viața sa, chiar și numai pe cale virtuală. A început sa-i dezvăluie detalii din viața sa de familie, inclusiv faptul că are un soț mai în vârstă, care și-a cam pierdut cheful de viață. Lui Ștefan i-a picat rău, firește, această schimbare bruscă a Cristinei și…fortând și el nota, a început s-o provoace la fel de fel de dialoguri, pentru a vedea “până unde e dispusă să meargă”. Cristina se păstra în limita decenței, fără a schița însă niciun gest legat de întreruperea relației, fie ea și virtuală. Până când Ștefan și-a luat inima în dinți și i-a propus – prin “gura” personajului său – o întâlnire față în față. Cristina a acceptat. Chiar dacă i-a subliniat, in mesaj, că este strict o întâlnire intre amici, căci ea este căsătorită și nu-și dorește o relație paralelă.
…Bref! Întâlnirea a avut loc iar femeia era să leșine, văzându-l pe soțul său că intră în cafeneaua în care urmau să se întâlnească ea , cu “virtualul” ei. Nu mai dau detalii, a avut loc un dialog încins ( atât cât a premis prezenț intr-un spațiu public!), cu cărțile pe masă, după care reproșurile reciproce s-au mutat acasă. După o noapte de “schimburi de focuri” ( că tot se poartă!), Ștefan a plecat la școală, lăsându-și soția cu ochii umflați de plâns și cu binecunoscutul verdict “Intre noi totul s-a terminat!”.
…Eu mai multe nu știu. Înghițindu-și lacrimile odată cu cuvintele, Cristina mi-a plans mie pe umăr, în acest weekend, dezvăluind cumpăna prin care amicii mei treceau de ceva vreme. Mi-a cerut un sfat. I-am cerut la rându-mi un răgaz… La nici o oră distanță m-a sunat și Ștefan. Văzute inflație de psihologi pe la emisiunile mele și îmi cerea și el un sfat, dar și un număr de telefon al unuia dintre ei. Același răgaz de mai sus i l-am cerut si lui. A rămas că în weekendul viitor vor veni la mine, la o cafea. Ma rog la Dumnezeu să le dea gândul bun și până atunci să știe ce decizie să ia fiecare și să îngroape securea războiului. Urăsc să dau sfaturi în povești atât de delicate.
Apropo, că veni vorba, dacă vi se cerea vouă un astfel de sfat, ce le-ați fi spus?
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : BENESIO STRESCALM
Comentează