Expresia latină ati auzit-o cu siguranță iar mulți dintre voi îi știu și semnificația. Această “regulă” de demult se regăsește inclusiv în tratatul lui Niccolo Machiavelli, intitulat „Despre arta războiului” . Deșteptul de Machiavelli le-a dat idei multor lideri care au urmat de atunci, susținând că „un adevărat suveran ar trebui să se străduiască să dizolve cu orice preț forțele inamicului”. Asta pentru a obține victoria. De fapt, nu celebrul filozof italian renascentist a rostit pentru prima oară aceste cuvinte. Ideea că, pentru a fi eficient în războaiele tale, trebuie mai întâi să dezbini și abia apoi să cucerești, a făcut ravagii în mințile multor conducători încă de pe vremea când popoarele expansioniste subjugau țările mai firave. Se pare că primul care a rostit cuvintele devenite celebre a fost Regele Filip al II-lea al Macedoniei , descriindu-și în acest fel politica dusă împotriva oraşelor-state greceşti.
Multă apă a curs prin albiile planetei de atunci și până azi. S-a schimbat cumva gândirea conducătorilor? Le-a plantat cumva evoluția omenirii circumvoluțiuni în plus? Ași! Progresul e doar de fațadă. Nu mai folosesc sabia ci laptopul, nu mai călăresc armăsari pur-sânge ci limuzine cu șoferi. Dar tot în palate locuiesc și tot pe servitori se sprijină și probabil că mai sunt și multe alte asemănări. Spre exemplu, felul în care își stăpânesc supușii. Da, știu că fiecare vă gandiți acum la țărișoara noastră, cu ai săi conducători. Căci tot într-un soi de război continuu par a fi și aceștia. Nu cu alții, ci cu propriul popor. Rar, acesta din urmă iese învingător; mai tot timpul e îngenuncheat. Nu, nu mai folosesc conducătorii de astăzi catapulte, arcuri cu săgeți, sulițe și alte asemenea lor, deși destule săgeți sunt aruncate spre populație, sub forma unor legi care pun prostimea la pământ. Dar principiul “divide et impera” este în continuare aplicat cu succes. Mai cu seamă că el există chiar și în științele exacte, preluând ca și nume vechiul dicton latin. Aici, “Divide et impera” desemnează principiul descompunerii problemei în două sau mai multe subprobleme mai ușoare, care se rezolvă, iar soluția pentru problema inițială se obține combinând soluțiile subproblemelor. Iar “problema” pentru ei e una singură și majoră : poporul. Veșnic nemulțumit.
Căci cine sunt “inamicii” de astăzi ai conducătorilor? Noi, cetățenii. Și care este problema No.1 a zilelor noastre? Faptul că poporul vrea tot mai mult : vrea să aibă ce mânca, vrea să aibă cu ce plăti, vrea să aiba acces la servicii de sănătate calitative, vrea școli performante, vrea să nu mai fie cocoșat de dări absurde, vrea să nu mai fie mințit si amânat. Dar cum să divizezi un popor, pentru a-l înfrânge în acest veșnic război pe care îl ai de dus cu el și generat, în esență, de vorbele înțelepte “sătulul nu-l crede niciodată pe flămând”? E mai greu de împărțit pe felii o masă de oameni care suferă la fel, care gândesc la fel și care au ajuns si ei să fie conștienți că “numai impreună vom învinge”. S-au tot făcut destule încercări disperate de “divizare”. Pandemia a dat și ea idei, scindandu-ne recent în “vaccinați” și “nevaccinați”, de ajunseserăm să fim gata să ne sărim unii altora la beregată. Dar până la urmă am rămas tot împreună, nemulțumiți de aceleași lucruri, care ne marchează pe toți deopotrivă.
Și atunci…mințile lor au generat o găselniță ingenioasă, la care, inconștient sau nu, punem si noi, jurnaliștii, umărul : ce-ar fi să se aplice “divide et impera” mintilor noastre ?!? Lansăm către ele diferite “teme”, profitând de vulnerabilitatea și naivitatea lor , de ignoranța ce mușcă, încet, ca o rugină, din creierele românilor. Și ce ușor se produce bulibășeala în mintea oamenilor : azi îi ingrozeși cu o nouă rundă de COVID care urmează să-i decimeze pe capete, mâine începe războiul și îți sufocă toate jurnalele de știri cu imagini și știri sumbre de pe frontul de luptă, aflat la doi pași de noi. Apoi vine criza economică, iese Isărescu și anunță majorarea dobânzilor bancare, la pompele de benzină prețul afișat crește halucinant. O maimuță blestemată își trimite își vâră și ea coada între noi, sub formă de nouă și misterioasă maladie, dispar medicamente compensate și așa mai departe… Mintea noastră o ia razna, împărțindu-se, iată, între atâtea și atâtea provocări. Panica se instalează prin circumvoluțiunile noastre și creierul nostru, divizat între atâtea subiecte generatoare de groază, devine atât de ușor de “impera”. Căci el nu se mai focusează către adevărații adversari – pe care-i simțim chicotind în umbră că le-a mai reușit un scenariu – ci se concentrează pe subiecte mult mai “lumești” : cum să-și facă provizii pentru zile ( și mai) negre, cum să se imunizeze înghițind tone de vitamine, cum să-și găsească un al doilea job, cum să-și trimită copiii cât mai repede și cât mai afară din țară, cum să înlocuiască mașina cu mersul cu bicicleta, într-un cuvânt, cum să-și facă mai ușoară ziua de mâine, luptându-se cu toți dușmanii aceia de care “au spus la televizor”…
“Divide et impera” funcționează impecabil și în zilele noastre. Suntem stăpâniți cu ușurință, căci mintea noastră e deja “felii” și devine atât de ușor de încolonat pe “drumul cel bun”. Bun pentru alții, dar asta nu mai contează.
P.S. Și dacă tot am dat-o pe proverbe, vă mai spun unul, mult mai convenabil : “Capul ce se pleacă, sabia nu-l taie”!
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : LITORSAL
Comentează