Călătorii Timp liber

Prin Copenhaga, călăuziți de Mica Sirenă. Episodul 20 . Schimb de gardă, la Amalienborg. 

Foto: Elena Cristescu

     Acum câțiva ani, cand așteptam, împreună cu regizorul Gini Ignat, ora de schimbare a gărzii în Piața Palatului Amalienborg, era iarnă. Nu, zăpadă nu era, deși te aștepți ca în țările Nordului zăpada să fie mereu prezentă în meniul anotimpului rece. Dar la Copenhaga aproape că nu ninge niciodată, în schimb vântul bate atât de tare, încât nu contează câte cojoace ai suprapus pe tine, viforul ți se strecoară prin toate mădularele. Am simțit-o pe propria piele alături de Gini, tremurând amândoi ca niște piftii de sărbători – adică frumos dar inutil  îmbrăcați . Așa că multașteptatul schimb de gardă, care mai adunase în Piața câtiva înfrigurați cu pașapoarte eliberate prin  toate țările lumii, a devenit pentru noi mai mult  o izbăvire, care ne-a permis să ne rostogolim urgent spre un muzeu încălzit. Nu inainte însă de a-l ruga pe bunul meu coleg să-mi facă o fotografie alături de unul din țanțoșii oșteni ai Reginei, aflat la post. Era viu, deși , cu siguranță, era și el înghețat tun. Înghețat mi-a fost și mie zâmbetul pe chip, pe care Gini l-a imortalizat pentru eternitate.

…Nu știu dacă în această vară, Elena m-a fotografiat in fața aceleiași gherete și alături de același oștean ( cu siguranță, Teoria peobabilității nu dă șanse prea mari unei astfel de potriveli!), cert este însă că , de data aceasta, m-am putut bucura cum se cuvine de ceremonia așteptată cu emoție, în aceeași Piață si sub domnia aceleiași Regine, de aceleași sute de turiști de pe întregul aceluiași mapamond.

    …Am ajuns la Amalienborg cu mai mult de oră înainte de momentul schimbării gărzii de la Palat, programat de secole pentru miezul zilei. Sesiunea foto a început cu un instantaneu la stația de metrou Marmorkirken, purtand numele monumentalei Biserici de marmură din fundal și pe care o plantasem de asemenea,  în planurile călătoriei noastre. “- Ce facem, Elena? Mai avem o oră până când mândrii oșteni ce asudă sub cușmele neschimbate peste an, își vor lăsa în loc, confrații veniți de la cazarmă?” Decidem să vizităm între timp Amalienborg, unul din cele trei Palate ale Reginei. De fapt, greșit spus. Vom vizita “atât cât se poate vizita”, din Palat! Margarethe II nu este acasă ( steagul nefiind arborat pe catargul ce se înalță semeț peste clădirea palatului) , așa că…șoarecii pot juca liniștiți pe masa regală! 😉

     Zis și făcut! După ce ne validează “Copenhagen Card”-ul ce include , printre obiectivele oferite în pachet, și Amalienborg, daneza de la Ticket Office ne poftește să ne lăsăm rucsacurile in lockere – safe-urile acelea de depozitat bagaje, despre care v-am vorbit deja, într-un episod anterior. Ne-am obișnuit cu ele și, ca să-mi înfrâng veșnica senzație că sigur voi avea nevoie de ceva din rucsac in timpul vizitei, îmi inghesui prin buzunare batistele de hârtie, carnețelul și pixul aferent, picăturile pentru nas, ochelarii ( unele explicații sunt scrise atât de mărunt, în dreptul exponatelor, încât mi se reamintește mereu vârsta!😩😩). Selfie-stick-ul nu-mi încape în buzunare, risc și-l iau în mână, deși au existat câteva muzee în care mi-a fost interzis. Urcăm treptele Palatului…

       Ridicat în anii 1700 și construit în stil rococo, Palatul Amalienborg reprezintă reședința din Copenhaga a  Familiei Regale daneze. Patru clădiri identice îl compun, adunate fiind în jurul unei uriașe curți octogonale. Centrul acesteia este marcat de impunătoara statuie ecvestră a Regelui Fredrik  al V-lea, cel care a fondat Amalienborg și Frederikstaden. Ea, statuia, poartă semnătura sculptorului francez J.F.J.Saly, dezvelită in 1771, la 5 ani de la moartea Regelui ( nimeni nu e nemuritor, nu-i așa?!?). Habar n-avea faimosul călăreț, acum 300 de ani, când îi poza francezului Saly, că statuia ce va rezulta, va deveni una dintre cele mai deosebite statui ecvestre din lume!

Frederik a construit complexul de la Amalienborg cu ocazia aniversării a 300 de ani de la încoronarea  lui Christian I, primul Rege al Casei Regale Oldenborg. Arhitectul Curții Regle, Nicolai Eigtved este cel care a semnat planurile Palatului. Dupa ce Palatul Christiansborg a ars din temelii, în noaptea din 26 februarie 1794, Amalienborg a devenit reședința Familiei Regale a Danemarcei.


Astfel se face că orice vizită la Palat devine o experiență magnifică, răspunzandu-ți la întrebarea : cum trăiau și cum trăiesc astăzi Regii Danemarcei? Sălile de receptie sunt folosite și în zilele noastre de către Familia Regală. În rest, în unele zile, ai posibilitatea de a vizita magnifica Sala Regală , dar si alte încaperi ale Palatului, care , prin eleganța lor, te lasă cu răsuflarea tăiată. Cu atât mai mult, cu cât majoritatea încăperilor  au rămas intacte, fiind aceleași ca acum câteva sute de ani, când erau locuite de strămoșii monarhilor de astăzi. Ei și-au pus amprenta personalității lor pe fiecare metru pătrat, indiferent de stilul arhitectural adoptat de constructori.




Dar pentru că prezenta carte este scrisă de o femeie și ilustrată cu fotografii făcute de o alta, este lesne de înțeles de ce vom zăbovi mai mult în acea aripa a Palatului care adăpostește comorile regale și, in special, bijuteriile Reginei! O expoziție care ne-a uns pe suflet, ne-a întâmpinat, într-una din aripile Palatului, oferindu-ne șnsa de a vedea “pe viu” bijuteriile Reginei, cele pe care cei de acasă nu le pot admira decât în fotografiile ce apar prin ziare și reviste, sau în imaginile difuzate de televiziunile lumii.

   
…Cum e să fii femeie, să ai in ADN aplecarea pentru bijuterii și să te trezești deodată într-un univers al acestora, și încă și al celor mai prețioase din lume, purtate de o regină?!? Străbatem în tăcere sălile ce se înlănțuie, luminate mai puternic sau mai stins, în functie de valoarea exponatelor.



Vitrinele adăpostind prețiosul conținut  sunt însoțite de explicații amănunțite : ce e cu aceste bijuterii? Cui au aparținut mai întâi? În ce împrejurări au fost primite? Când le-a moștenit Regina actuală? La ce evenimente le-a purtat și căror ținute li le-a asortat? Acestei din urmă întrebări vin să-i răspundă imagini concrete, înfățisând-o pe Majestatea sa Margarethe II , purtând bijuteriile ce odihnesc acum cuminți , pe plușul roșu al vitrinelor alocate.




O fotografiez pe Elena, visand să poarte o astfel de broșă regală, după care intrăm cu emoție în Sala Faberge. Începând cu anul 2020, una dintre cele mai importante colecții de bijuterii rusești ale lumii poate fi admirată în această cameră. De altfel, aici am si constatat aglomerația cea mai mare du turiști. Ochi din toată lumea privesc cu atenție și jind la vitrinele în care și-au găsit culcuș bijuteriile ajunse aici din bunăvoința împărătesei Dagmar – Maria Feodorovna, fiica Regelui Christian al IX-lea și al Reginei Louise…

   



După o baie de strălucire, descoperind în final, în oglinzile de la intrare,  două românce purtand câte un inel și un banal lănțișor la gât, fie el și de aur, ne răzbunăm pe soartă, intrând în Magazinul Muzeului.
…De unde ieșim fiecare…cu câte un creion-suvenir, avand la un capăt coroana regala daneză. Oare ce scrieri epocale mă va ajuta al meu,  să pun pe hârtie? 😂😂😂

Dar iată, îmi sună ceasul de pe telefon, programat să mă scoale și din morți, la ora 11,55, pentru a nu rata ceremonia de schimbare a Gărzii Regale, jos, în curtea Palatului. O luam la fugă, dupa ce achităm cu cardul cele două creioane. O mențiune : în Danemarca nu o să ai niciodată nevoie de bani cash ( nici nu stiu cum arată, în realitate, coroanele daneze și nici subdiviziunile lor!) , absolut toate plățile făcându-se cu cardul.
 Iată-ne așadar jos, de data asta în mulțime. Piața Palatului e plină ochi, iar lumea s-a așezat într-o ordine perfectă, acoperind trei laturi ale unui pătrat imaginar. A patra este alocată ceremoniei, care stă să înceapă, sub ochii atenți ai unor barbați viguroși care bântuie Piața, în alte uniforme decât cele regale. Scrie pe ei “Politi”. Oare avem nevoie de dicționar ca să înțelegem de unde vin și care le e misiunea?

În poziție de stand by  s-au rânduit oștenii ce urmează să iasă din tură. Nu mi-e greu să intuiesc că fiecare din ei se gândește cam la același lucru : sa-și dea odată jos de pe cap cușma îmblănită, să-și îmbrățișeze familia, să meargă la o bere sau , pur și simplu, să traga un pui de somn. Pe una din porțile de acces in piață, intră mărșăluind, într-o cadență perfectă, echipa care va prelua paza Palatului. Garda “de schimb” pornește de la Palatul Rosenborg, străbate în marș orașul , ajungand într-un final în punctul în care ne aflăm acum. Mă uit in jur : lumea fotografiază pe rupte, unii filmează chiar ( am inclus-o aici și pe Elena mea!). O voce neidentificată, amestecată printre soldați, strigă niște comenzi, evident de neînțeles, pentru că sunt în daneză. Le înțeleg însă cei cărora le sunt adresate și care își continuă ceremonialul, mereu același de sute de ani. Dacă Regina ar fi fost la Palat, acesta ar fi fost însoțit și de acompaniamentul Fanfarei Gărzilor Regale. Altmineri, lucrurile se întâmplă într-o liniște desăvârșită, intreruptă doar de câte o tuse sau un strănut din mulțime, incidente ce reincep să devină suspecte, odată cu știrile privind reapariția COVID-ului…

 

Filmările noastre nu sunt din cale-afară de profi, așa că îmi permit să găzduiesc un “intrus” în reportajul meu : filmările unui terț necunoscut, găsite pe YouTube : https://youtu.be/dOrdHr0PFUk 


…Gata! Garzile au făcut “switch”-ul, cei treji au luat locul celor aproape adormiți și lucrurile au revenit la normal. Lumea s-a vărsat spre treburile sale turistice iar Piața Palatului a redevenit aproape pustie. Imi mai fac un selfie în fața statuii lui Frederik al V-lea, după care o luăm la trap spre Portul Nihavn, unul dintre cele mai fabuloase locuri ale Copenhagăi. Dar despre el va voi vorbi în episodul următor!