Ca să conduci oamenii, nu trebuie să-ți dorești asta cu orice preț. Șefia nu trebuie să fie un scop în viață ci, obligatoriu, un efect al valorii și al faptelor tale.
Ca să conduci oamenii trebuie, înainte de toate, să-i iubești. Ura nu a născut niciodată conducători apreciați, ci le-a netezit drumul spre lada de gunoi a istoriei.
Ca să conduci oamenii, trebuie să-i cunoști sau măcar să încerci să-i cunoști. Și nu statistic, ca cifre, ci, dacă se poate, pe fiecare în parte. Vei ști atunci care le este valoarea, pe cine te poți bizui și pe cine trebuie să tii “departe de casă”. Vei ști cât să le ceri și , mai ales, cum să le ceri. Vei înțelege de ce unii nu pot mai mult de atât cât sunt și cum pot da alții de 10 ori mai mult.
Ca să conduci oamenii, trebuie să stii să le vorbești frumos. Povestea aia cu “vorba dulce mult aduce” nu e întâmplătoare. Cuvintele frumoase – ce alcătuiesc, până la urmă, respectul tău față de cei din jur – sunt capabile să facă minuni și să dezvolte în cei conduși energii nebănuite.
Ca să conduci oamenii, trebuie să fii empatic. Să-ți pese de ei, să te bucure izbânzile lor și să te întristeze eșecurile profesionale sau chiar și cumpenele personale prin care trec.
Si mai cred că , pentru a conduce oamenii, trebuie să fii neapărat “părinte”. Să înveți, pe pielea copiilor tăi, cum e să-ți pese de cineva mai mult decât de propria persoană, cum e să ai grijă de cineva, să nu ai liniște dacă aproapelui tău îi este greu. Mai ales dacă îi este greu din pricina ta, sau a deciziilor tale.
Dacă veni vorba de decizii, ca să conduci oamenii, trebuie să știi să le iei. Iar pentru asta trebuie să ai o viață în spate. Să fi traversat multe, și mai bune și mai rele. Toate acestea compun, de fapt, experiența ta de viață. E musai să ai așa ceva, dacă vrei să conduci bine. Ai avut , la rându-ți, eșecuri? E un bun argument pentru a te feri de ele, pe viitor și pentru a ști să le gestionezi si pe ale celorlalți. Confucius, marele filozof, spunea : “ Nu contează de câte ori ne împiedicăm, pe drum. Important este să ne ridicam de fiecare dată și să ne continuăm drumul”.
Ca să conduci oamenii, trebuie să fii, structural, un ins cinstit. Să nu te ascuzi după pavăza funcției și de acolo să încerci să-i păcălești, să-i furi, să-i umilești, să-i desconsideri pe cei pe care vremelnic îi conduci. Chiar dacă ai impresia că “lumea nu te vede” și că esti “ticălosul perfect”, să fii sigur că faptele tale se cunosc, că oamenii te judecă și că oprobiul public te va ajunge din urmă.
Ca să conduci oamenii, trebuie să fii un om înțelept. Din 10 variante să știi să o alegi pe cea mai bună. Și nu bună pentru tine, ci pentru ei. Trebuie să știi să salvezi vapoare în derivă, să nu te dai în lături de la nimic, dacă poți să faci un bine. Să știi să-ți faci echipă, dar nu din șmecheri de-ai tăi, sau din proști pe care să-i manipulezi după bunul tău plac. Să te înconjori de oameni deștepți, puternici și cinstiți. Nu-ți fie frică, nu te vor detrona. Dacă vei fi iubit, lumea nu va permite să ți se facă niciun rău.
Am rostit un verb : a iubi. Ca să conduci oamenii, trebuie să știi să iubești. Să iubești animalele, natura, copiii, dar și bătrânii. Să iubești viața și să încerci să o faci și mai frumoasă decât este. Si pe a ta, firește, dar și pe a celor pe care-i conduci.
Ca să conduci oamenii, nu trebuie să lași niciodată să se aștearnă distanță între tine și ei. Același Confucius ne trăgea de mânecă, acum câteva milenii, asigurându-ne că toți oamenii sunt egali, diferențele nefiind decât o chestiune de educație. Fă-ți-i prieteni, pe cei pe care-i conduci și tratează-i cu respect și prețuire. Nu uita niciodată că, după ce vei conduce oamenii, la un moment dat te vei fi nevoit, poate, să te reîntorci printre ei. Fă în așa fel, incât aceștia să te primească cu brațele deschise și cu recunoștință, nu cu încruntare și dispreț.
Nu te răzbuna pe cei care sunt, poate, mai valoroși decât tine, mai buni în meserie, mai iubiți de cei din jur. Apropie-ți-i și fă-i partenerii tăi, nu adversari. Dacă ești înțelept, nu ai decât de câștigat din această “apropiere”.
Ca să conduci oamenii, trebuie să ai fler. Să știi pe ce drum să-i împingi, să știi cum să-i însuflețesti, cum să-i motivezi, cum să-i faci să dea ceea ce au mai bun în ei. Nu e un clișeu, e datoria ta.
Ca să conduci oamenii, prețuiește-i. Mai cu seamă pe cei valoroși. Arată-le că victoriile lor te bucură. Fă-i să se simtă importanți.
Ca să conduci oamenii, nu trebuie să ai neapărat “mână de fier”. Poti avea și o mână puțin mai fermă, dar blândă și dreaptă. Mângâie-i pe cap, cu ea, pe cei buni, căci izbânzile lor sunt, implicit, și ale tale.
Ca să conduci oamenii, trebuie să nu-ți fie teamă să-ți asumi decizii, să nu te dai în lături, atunci când știi că ai dreptate, să nu cedezi la presiuni care se întorc împotriva celor în fruntea cărora te afli.
Ca să conduci oamenii, trebuie să-i iubești necondiționat.
Dar mai ales, ca să conduci oamenii, trebuie, în primul rând, să fii tu însuți OM.
Rubrică oferită de
Adevarat. Ca sa conduci oamenii este vital sa fi tu insuti OM. Acest articol ar trebui citit si inteles de mulți sefi… dar puțini Sunt cei ce pot sa inteleaga.