Mai toți dintre cei cu care am vorbit la telefon, de când cu starea de urgență, au folosit, într-o formă sau alta, verbul “a se sătura” si derivatele sale. Le-a ajuns tuturor statul acasă, privitul la tembelizor ( acum , ca niciodată i se potrivește acest atribut!) , purtatul măștilor, spalatul excesiv pe mâini, știrile alarmiste care vin din toate părțile, activitățile de rutină de acasă. Tocmai am enunțat numitorul nostru comun, la care ne-a adus coronavirusul.
Până aici, toate previzibile.
Îngrijorătoare sunt însă disperările născute din conviețuirea forțată, 24/24, cu “cel drag”. “Drag” devine tot mai des “drac”, iar colegul de cameră – “coleg de celulă” , de care începi să-ți dorești să scapi de tot, odată cu “eliberarea”.
Zilele trecute, psihologul Bebe Mihăescu, ne-a convins – în maniera sa colorată – că problemele care apar acum în cuplu sunt , de fapt, probleme latente, care există de ani buni, însă au fost mascate de faptul că cei doi petreceau foarte puțin timp împreună. Foarte corect, și eu sunt de această părere, fără să fiu psiholog! Am înregistrat, în timp, cu mijloacele mele de jurnalist iscoditor, destule exemple de căsnicii clădite pe..baloane de săpun. Am o mulțime de …nu zic prietene, ci cunoștințe, care s-au măritat “pentru că era timpul”, “pentru că mă bateau ai mei la cap”, “pentru că tipul părea a fi o partidă bună”, “pentru că nu mai suportam să fiu singură”, “pentru că vroiam un copil”, în fine, concluziv, “pentru că vroiam să intru si eu în rândul lumii”. Dincolo de faptul că le-am compătimit, pe fiecare, la momentul oportun, acum mi-e pur și simplu milă de ele, căci îmi vin , din directia lor semnale clare că această perioadă de izolare le-a pus capac. Cele care s-au măritat pentru că se simțeau singure, au ajuns să viseze la singuratate ca la o izbăvire, cele care au făcut un copil doar ca să fie, își blestemă zilele pentru nefericita idee, devenind în aceste zile mame cu normă întreagă, cele care s-u maritat, ascultându-și părinții, au eșuat într-o mare de reproșuri adresate acestora, iar cele ce s-au măritat doar pentru că “era timpul” , își smulg acum părul din cap, fir cu fir : “timpul” nu e niciodată. Trebuie să simți adânc, uitându-te în suflet și nu la ceas, atunci când faci un asemenea pas!
Dar nu toate căsniciile se sprijină pe astfel de raționamente idioate. Unele chiar l-au avut ca naș pe Cupidon. Însă chiar și relațiile bazate pe iubire , o pot lua pe calea rutinei, auto-condamnându-se la… diluare în timp. Și cum perioada aceasta “coronavirusiană” este predispusă spre rutină, cei doi prizonieri, altădată îndrăgostiți și fericiți că respiră același aer, simt că acum acesta nu le mai ajunge și că “sufletul-pereche” nu mai e , parcă, atât de “pereche”. Uneori enervează, alteori își dezvăluie un chip pe care nu-l știai înainte. Dar tu îl iubești și aveți o familie fericită, așa că nu poți concepe ca nenorocitul de coronavirus să-și vâre coada între voi, spulberând armonia conjugală și lăsând în urmă o trenă de regrete.. Așadar, ce-i de făcut, pentru a nu se ajunge aici?
Știu că sunteți sătui de sfaturi si nici nu sunt eu, cea în măsură să vă țină predici. De aceea, în cele ce urmează, voi încerca să sintetizez recomandarile specialiștilor în suflete din diferite colțuri de lume. Căci dragostea este peste tot la fel, nu-i așa? iar leacurile verificate la alții, ne pot vindeca, la o adică, și pe noi.
Iată, așadar, câteva îndemnuri pentru a salva relațiile amenințate de pandemie :
- Fiți realiști, nu alergați după cai verzi pe pereți! Căci mai ușor găsești un armăsar vernil,tropăind pe ziduri, decât o căsnicie perfectă! Dragostea aceea romantică, în care totul e roz de la un capăt la altul, o găsim doar în filme și cărți. Cea reală ascunde îndărătul ei un șir întreg de compromisuri, în care e musai să ții cont de ceea ce simte și își doreste celalalt, chiar dacă tu gândești exact pe dos. Așa că, nu strâmbați din nas, dacă soțul se uită cu orele la meciuri ( e un fel de a face sport, în vreme de izolare😁!) sau profită, pentru a-și reface somnul pierdut, în atâția ani de trezit la ora 6! Strângeți din dinți si încercați să-l priviți cu aceeași dragoste, cu care l-ați înfășurat, în primele voastre clipe, petrecute împreună.
- Nu vă pierdeți respectul reciproc. Chiar dacă, în această perioadă, v-a trecut, nu o dată, prin cap că “v-ați săturat unul de altul”, nu dați curs acestui gând vrăjmaș, nu începeți să acționați în consecință. “Scoală și pune mâna pe mop, că eu m-am săturat să muncesc și tu stai ca un trântor!” sau “ Iară șnițele cu cartofi?!? Altceva nu mai știi să faci?” – sunt replici din categoria celor pe care niciunul din voi nu trebuie să le scoată pe gură! Fără “Băi!”, “Fă!” și alte astfel de apelative, “pline de tandrețe”, vă rog! Pandemia va trece, însă relația voastră va rămâne scufundată pe vecie, asemeni Titanicului.
- Știu bine, dragile mele, că tot pe umerii vostri cade mai tot greul vieții în doi, chiar și în această perioadă, pe care o traversați, chipurile, “cot la cot”. Obișnuința e a doua natură a omului, așa că e greu de crezut că “jumatele” vostru va începe brusc să schimbe pampersul celui mic, să dea cu aspiratorul sau să preia el frâiele bucătarelii – dacă n-a făcut niciodată înainte aceste lucruri ( fie că n-a avut timp, fie ca ați făcut greșeala de a-l proteja excesiv). Acum…asta e, nu mai bodogăniți și în niciun caz nu “externalizați” problema : nici mama voastră, nici cea mai buna prietenă nu trebuie înștiințate, la telefon, că aveți alături un trântor, un nesimțit! Problemele astea trebuie rezolvate “in-house”.
- Odată cu această nesfârșită izolare, e posibil ca partenerii voștri de viață să se întoarcă la hobby-uri pe care le credeați demult îngropate sub certificatul de căsătorie. Ei pot încremeni ore în șir în fața clasoarelor cu timbre pe care le-au colecționat în liceu, se pot întoarce la cândva îndrăgitele integrame, pot reîncepe să meșterească pe balcon ( da, știu că dezordinea aferentă tot pe umerii voștri va cădea!) sau se pot dedica …goblenurilor !! ( am o prietenă, ceva mai în vârstă, exterminată psihic, în aceste zile, de faptul că soțul său, fost profesor universitar, petrece câte 10 ore pe zi brodând vaze cu flori!😂😂). Dracul nu e atât de negru, în niciunul din aceste cazuri. Raportați-vă cu respect la ceea ce-i face plăcere omului drag! La urma-urmei, și voi vă pierdeti ore bune, pălăvrăgind la telefon cu prietenele, făcând prăjituri în neștire, privind filme siropoase sau vopsindu-vă și făcându-va manichiura, fără să primiți reproșuri de la “partea adversă”! Respectul față de micile plăceri ale celuilalt trebuie să fie real și fără sincope.
- Acum, ca niciodată, aveți șansa să comunicați oricât de mult vă doriți. Vremurile zbucuimate pe care le trăim de ani buni , au sufocat această comunicare intre parteneri, reducând-o la banalele “Tu la ce oră vii azi?” “Îl iei tu pe cel mic de la grădi?”, “Iată, lista de cumpărături!” etc. Profitați de această perioadă de “arest la domiciliu” și sfărâmați barierele comunicării dintre voi! Aflați-vă reciproc temerile și frământarile. Sfătuiți-vă în orice problemă, faceți planuri de viitor, analizați oportunități pentru viata și cariera voastră, comentați împreună orice : știrile de la televizor, un film pe care l-ați văzut amândoi, întâmplarile din viața prietenilor vostri etc. Nici nu știți cât de mult va întări această comunicare relația voastră!
- Încercați să găsiți împreună soluții pentru conflictele ce planează asupra voastră. Dacă locuința voastră este mai mult decât o garsonieră, să știți că soluția de a vă izola în cealalta cameră, e perdantă. “Izolarea în izolare” e o idee extrem de proastă. Chiar dacă ea rezolvă, pe loc, un conflict, tot ea mușcă precum rugina, din relația voastră. Orice problemă trebuie expusă clar si discutată tranșant, și, mai mult decât atât, rezolvarea ei e musai să se sprijine pe ideea că fiecare dintre voi trebuie să se schimbe. Nu e corect să-i ceri celuilalt să se răsuceasca 100%, iar tu să rămâi la fel, să te porți la fel, să gândești la fel. Cu siguranță, în orice conflict conjugal care intervine – subliniez! – între doi oameni care se iubesc, fiecare are partea sa de vină.
6. Punctul 6 o să va surprindă, însă el e mai actual decât oricând : fiind nevoiti să share-uiți izolarea între voi, uneori 24/24, puțin probabil ca din această continuă alăturare să nu iasă și scântei. Firesc. Motive de ceartă se găsesc mereu, iar tensiunea la care suntem cu toții conectați în aceste zile, e catalizatorul perfect! Nimeni nu spune să nu aveți și mici dispute ( se știe, în dragoste împăcările sunt cele care contează! ), însă și aici e rost de o mică analiză, pentru că…trebuie să învățați să vă certați! Da, da, chiar si asta este o știință! Pentru că, în timpul unei dispute conjugale vă puteti inflama atât de tare, încât să faceți scrum armonia conjugală și să nu reușiți să aplicați apoi experiența păsării Phoenix, la situația dată…
În documentarea mea, am descoperit o analiză interesantă pe care o face psihologul american John Gottman certurilor în familie. El evidențiază patru metehne nocive, care clar vor duce, mai devreme sau mai târziu, la ruptura finală :
- Criticile exprimate aiurea : “ Ești un idiot!” în loc de “Ai procedat greșit”
- Învinovățirea permanentă a celuilalt, pentru tot ce se întâmplă in jur
- Jignirile de orice fel, cu sau fără motiv
- Dezertarea de pe frontul disputei și abandonarea celuilalt “cu ochii în soare”.
Ce-ar fi de făcut? Simplu! Să învățăm să ne certăm “cu cap”! ( căci “deloc” nu se prea poate..) . Și pentru că totul în jurul nostru tinde spre reglementare , iată si aici câteva reguli de urmat :
- ați început să vă certați? Lăsați naibii rememorarea scandalurilor anterioare! Dacă acum motivul neînțelegerii voastre este locul unde veți sărbători Paștele ( pe balcon sau în sufragerie!), nu are sens să vă amintiți de scandalul pe care l-ați încins anul trecut, când unul din voi vroia să meargă la mare, iar altul – la părinți.
- Dacă cearta se încinge și încep să sară scântei , opriți-vă la timp! Mai bine faceți o tură cu câinele până vă calmați, iar apoi continuati discuția/disputa. Dacă nu aveți câine, vă recomand să ieșiți în scara blocului și să urcați și coborâți vreo 5 etaje, de 5 ori. După ce vă “răcoriți”, vă puteți reîntoarce “pe front”. Există posibilitatea ca, între timp, să ajungeți la concluzia că motivul pentru care vă certați, e mult prea mărunt și…”nu se merită”!
- Țineți minte amândoi : într-o ceartă, nu este atât de important cine are dreptate, cât sentimentul că ți-a fost ascultat punctul de vedere. Dacă unul din cei doi – fie el și cel care a greșit – nu este lăsat să-și expună argumentele ( pentru că gura celuilalt turuie ca o moară stricată), cearta îi va lăsa un gust tare amar, o frustrare care i se va așeza în sertarul cu actele necesare pentru divorț
- Și iată si o recomandare pe care v-o fac, bazându-mă pe propriile greșeli : nu evitați niciodată disputele , respectând firește regulile de mai sus. A trece peste ceva ce v-a durut, doar din dorința de a evita un scandal si a păstra liniștea în casă, duce automat la o acumulare de nemulțumiri. Paharul se va tot umple, până când un lucru mărunt – care în mod normal n-ar fi trebuit să clinteasca nimic din relația de cuplu – va fi fatal și va deveni “începutul Sfârșitului”. Da, la acea “picătură care umple paharul” mă refer.
7. Cu riscul de a-l copia pe fermecătorul Bebe Mihăescu, voi recomanda și eu IERTAREA, ca medicament sigur împotriva virusului dezastrului conjugal. Dacă celalalt nu a greșit profund, clătinându-vă sistemul de valori, dacă îl iubiți cu adevărat și vă doriți ca vehicolul iubirii voastre să nu sfârșească răsturnat într-un șanț, învățați-vă să iertați. Există și aici reguli : odată sfârșită cearta, uitați odată pentru totdeauna de ea și motivele sale ; nu tineți socoteala bătăliilor pe care le-ați câștigat, căci există riscul să pierdeți întreg războiul ; dacă partenerul vostru a gresit, încercați să disjungeți greșeala propriu-zisă de intențiile sale inițiale. Și, mai ales, nu uitati niciodată că, de fapt, îl iubiți cu adevărat.
8. Am ajuns la fundul sacului în care-mi țin sfaturile pentru ceilalți. N-aș vrea însă să le epuizez fără a vă îndemna, in final, să vă “colorați” prelungita ședere în doi, între pereții casei voastre, cu mici gesturi-surpriză de iubire și tandrețe. Nu trebuie decât să vă puneți la lucru imaginația, care, îmboldită de sentiment, va face minuni! Nu vă gândiți la lucruri mari si mai terminați odată cu prăjiturile , care nu fac decât să vă îngrașe pe amândoi!!! Mai bine organizați o cină romantică, în care să și dansați pe ritmurile unei melodii care vă plăcea, pe la începuturi, sau pur și simplu, strecurați-i celuilalt, sub ceasca de cafea, un biletel de amor, “ca-n vremurile bune”! Iar daca ideile vi se vor epuiza, sunt gata să vă mai dau și altele, pro bono, în privat! Scrieți-mi doar!
Notă : ca să închei într-o notă responsabilă, în ton cu recomandările autoritătilor, vă voi îndemna să vă purtați întotdeauna cu celălalt “cu mănuși” ; să nu vi le puneți numai când ieșiți până la supermarket!
Comentează