Amintiri din valiza LAMONZA Călătorii

Amintiri din valiza LAMONZA. Episodul 133. Cu funicularul, la COMO

       

 

     Aseară am devorat o pizza făcută “ ca la mama ei acasă”, și mi-a revenit o poftă nebună de Italia! Drept care prima acțiune a zilei ( exceptând spălatul pe dinți! )  a fost incursiunea în valiza mea LAMONZA , călătorie soldată cu extragerea unor fotografii-martor din mai toate ajungerile mele în țara în formă de cizmă. Dintre toate , astăzi mă voi opri la un mic obiectiv istoric inedit : FUNICULARUL DIN COMO. 

  Tututor vă este, probabil, cunoscută celebra canzonetă napoletană “ Funiculi, Funicula” , Funiculì, Funiculà”,  compusă în 1880 de Luigi Denza pe versuri de Peppino Turco,  pentru a comemora deschiderea primei căi ferate funiculare pe muntele Vezuviu . ( ascultați-o aici, în interpretarea marelui Pavarotti) :  

https://youtu.be/yTSAZAHiOa8   

Ei, iată, la COMO, în nordul Italiei, există un astfel de funicular. Ce este COMO? O minune de locșor pe Terra, la  doar 48 de kilometri nord de capitala comercială a Italiei – Milano . Un orășel de origine romană, în care trecutul pulseaza cu farmec, mângâiat de valurile blânde ale lacului Como. 

Astăzi vă voi vorbi , așadar, despre funicularul din Como, cel care leagă orășelul de un altul, cocoțat în munți si numit “Brunato”.

Linia de funicular datează din 1894 – este deci oarecum o relicva a istoriei Lombardiei, iar de atunci beneficiarii trenulețului care urcă muntele sunt deopotrivă și localnicii și noi, adică turiștii din întreaga lume.

   Pe vremuri, cand funicularul se opintea cu primii săi pasageri, cel care-i dădea imboldul era un motor pe bază de aburi. Abia în 1911, motoarele electrice l-au scos la pensie pe primul. De atunci, firește, scurtul traseu “jos-sus” și retur ar fost mereu îmbunătățit, din punct de vedere tehnic, în 1981 guvernul regiunii Lombardia preluând sub aripa sa acest obiectiv.  

După o modernizare care a înghițit puțin sub un milion de Euro, în vara lui august 2011 s-a redeschis într-o haină noua, modernă, preluându-și din nou nerăbdătorii localnici și nesfârșiții turiști. Vagoanele roșii și violete, dotate cu aer condiționat,  au început să-și facă turul zilnic din Como spre Brunate si invers, oferindu-le  celor care urcă peisaje “văzute de sus” care să-i lase fără  glas, iar celor care coboară – amintiri de neuitat.

Un kilometru și-un pic se opintește funicularul să ne suie “pe creste” – câteva minute doar, de stai cu ochii pe ceas. Ultima parte a drumului ( cca 130m) se întâmplă într-un tunel, în  rest însă, ai șansa să admiri, pe stânga și pe dreapta, peisaje mirifice, în  care lacul Como e personaj principal. Pentru amatorii de fotografii “a lua în înălțime” , cu funicularul, e sinonim cu a-ți umple memoria telefonului cu  fantastice instantanee. Ceea ce, în mod firesc, am făcut și eu, depozitându-le ulterior într-unul din buzunarele încăpătoarei mele valize LAMONZA. 

 Odată ajuns la punctul terminus, iată-te la Brunato! Un orășel căruia îi dai o raită rapidă, iar apoi te așezi la una din mesele cafenelelor din zonă, inspirat plasate la buza platoului, astfel încât, în timp ce savurezi un capuccino sau un cocktail care adună într-însul licori miraculoase, îți poți scălda privirea in imensitatea de jur, felicitându-te pentru decizia de a veni aici.

 

   

Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/