Liniște!…astăzi vă propun să intrați in starea de imponderabilitate, să vă imaginați că sunteți intr-o navetă 
spațială ( poate avea și forma unei..valize LAMONZA! 😁) și să călătoriți cu mine printr-una din recentele mele experiențe, la care 
jinduiesc însă demult…
….Wow! Am ajuns pe Marte, visul copilăriei mele!
In jurul meu, un peisaj selenar mă învăluie, transportandu-mă – fără niciun ban, fără nicio rezervare prealabilă, fără niciun test COVID – în lumea autorilor de SF și a filmelor pe care le devoram, pe când eram la vârsta în care imaginația mă îmboldea să ignor realitatea!
Valiza amintirilor – LAMONZA – scoate din străfundurile sale câteva fotografii, pe care mă grăbesc să le înghesui printre aceste rânduri. Sunt poze atipice : eu sunt, ca de obicei, in primplan ( o fi și ăsta un cult al personalității, nu zic : noi ăștia, de la televizor, suntem adeseori luați de val!) , însă în fundal nu vedeți nici mările lumii, nici semeții
zgârie-nori cu care v-am obișnuit în serialul meu, nici autostrăzile care brăzdează lumile civilizate, și nici măcar natura răvășitoare ce îmbracă atâtea colturi ale planetei. Ci vedeți, cum spuneam, un peisaj selenar. Și nici măcar nu am zburat prin cosmos, la ani-lumină distanță față de strada mea, pentru a păși pe el, ci m-am depărtat doar puțin de București, mergând spre Buzău și ajungând, în fine! , la …VULCANII NOROIOȘI.
Haideți să vă provoc la o succintă lecție de geografie : Vulcanii noroioși reprezintă formațiuni create de gazele naturale ce provin de la 3.000 de metri adâncime! Acestea străbat vajnice solul argilos, combinându-se cu apa din pânza freatică. Pline de energie și entuziasm, gazele cu pricina împing spre suprafață apa amestecată cu argilă. Nămolul format de acestea iese la suprafață și, în acele locuri, intrându în contact cu aerul, se usucă , dand naștere unor structuri conice care par a fi niște mici vulcani. Da, am pus și degetul în băltoacele guralive de la pucioarele mele : nămolul ieșit la suprafață era rece și tot din cărți am aflat : este așa, deoarece calătorește tocmai din straturile de argilă din miezul pământului. 
Cică pe glob ar fi, în total, circa 1.100 de vulcani noroioși. Foarte puțini în Europa – pare-se, doar în România. Mai sunt ceva și prin Azerbaidjan și..cam atât, așa că, iată-ne , în fine, remarcându-ne, în lume, și prin ceva mai puțin…negativ!
…Imi fac poză după poză, căutând unghiurile cele mai favorabile. Mai cu selfie-stick-ul, mai apelând la artiștii fotografi din jur. Din păcate, fotografia nu reușește să surprindă ceea ce ar surprinde camera de luat vederi : boloboroseala de la botul vulcanilor, cea care îți dă sentimentul că planeta trăiește, respiră, ba chiar se îneacă, 
cu propriile măruntaie. IMG_6006
Mai puțin impresionant mi s-a părut împrejurul acestui obiectiv turistic unic : o confirmare a faptului că mai avem încă multe de învățat în materie de turism și că nu știm , pur și simplu, să ne “vindem marfa”. Cele câteva bodegi limitrofe ne îmbie să le gustăm obosiții “mici tradiționali”. Nu toți rătăciții turiști riscă : cine Dumnezeu vrea să se potcovească cu o indigestie în plină vacanță?!?…
Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/
Comentează