Vremuri bezmetice. Le trăim, cu nesaț. Ne complacem în ele și aproape că am uitat ce înseamnă normalitatea. Astăzi , nici măcar minunile nu mai durează trei zile, ca la carte. De fapt, nici nu mai există minuni – asta în cazul în care , prin “minune”, desemnăm un lucru bun. Mai mult : Nimic – nu doar minunile – nu par a mai fi cum au fost odinioară . Nici măcar iubirile nu ne mai sunt la fel. Nici ele, nici implicarea noastră în ele…De ce a devenit, oare, atât de complicat să ne conservăm relațiile? De ce se sfărâmă atât de ușor construcțiile noastre amoroase, de ce ne despărțim atât de ușor, deși cu toții ne dorim atât de mult să iubim si să fim iubiți? Si de ce nu mai reușim să întreținem focul unei relații de durată? Pare că am uitat cum trebuie să iubim. Sau, și mai rău, am uitat ce înseamnă iubirea adevărată…
Oamenii mileniului 3 nu par a mai fi dispuși la sacrificii în numele iubirii, la compromisurile obligatoriu de făcut atunci când vrei să ramâi lipit de celălalt. Iubire necondiționată? – ce ciudățenie o mai fi și asta?!?
Nici povestea cu “implicarea totală” nu ne mai reușește. Am devenit atât de leneși , de comozi, încât vrem ca totul să ne iasă simplu. E-atât de bine în bula noastră de confort, pe care nici măcar săgeata lui Cupidon nu reusește să o străpungă. Iar dacă totuși ne îndrăgostim, e suficient să ne împiedicăm puțin pe cărarea iubirii, de vreun bolovan ( eventual aruncat de cei din jur) căci imediat vom face un pas înapoi. Ne abandonam iubirea înainte de termen, nu-i dăm nicio șansă să crească, să se dezvolte, să prindă rădăcini. De fapt, mai căutăm, oare , iubire, sau doar senzații tari? Mai credem , oare, în povestea aceea cu “împreună și la bine și la greu”, sau alegem doar varianta comodă – un weekend petrecut împreună, poate o vacanță? Nu, hotărat lucru, nu mai căută nimeni un om care să-i înțeleagă până și tăcerile… Și atunci…ne cufundăm în viața cotidiană, nemailăsând nicio fărâmă de loc pentru iubire și îndrăgosteală. Suntem angrenați într-o viață complicată, alergăm să rezolvam nesfârșite treburi zilnice, suntem de-a dreptul obsedați de asectele materiale ale vieții, iar iubirea….nu, iubirea, categoric, nu se încadrează în șirul nostru de priorități.
Am devenit cumva niște lupi singuratici? Nicidecum! Preferăm însă să pierdem timpul cu o sută de oameni, în loc să ne dedicăm o zi întreagă unei singure persoane. Ne autointitulăm, cu mândrie, “ființe sociale”. Dar…știți cum se spune : cine are o mie de prieteni, nu are de fapt niciunul. În plus, am devenit și egoiști. Vrem să obținem totul, de la început. Și suntem prizonierii variantelor. Intrăm în relații cu viteza supersonicului, iar dacă ceva nu ne convine de la început, le părasim cu aceeași viteză, în momentul în care la orizont ne apare o altă variantă ; mai bună. Sau cel puțin așa credem noi. Mai zăbovim puțin în noua relație, după care din nou ne împiedicăm de ceva ce nu ne convine și…trecem la varianta urmatoare. Practic, nu mai acordăm nicio șansă relațiilor noastre, nu mai avem răbdare să aflăm ceea ce are bun omul pe care tocmai l-am descoperit. Ni-l dorim de la început “varianta ideală”. Însă cei multi pe care soarta ni-i scoate în cale, sfârșesc prin a ne dezamăgi cu toții. Iar șanse să le dăm, nu prea suntem dispuși..
Aparent, ne-am umplut de prieteni – îi numim “virtuali” – și suntem cam tot timpul în contact cu ei. Tehnologiile ne aprope într-atât, încât aproape că nu ne lasă loc să respirăm. Trupurile ne stau departe unul de celălalt, însă, Doamne, nici nu simțim depărtarea asta, pentru că există mesajele, chat-urile, sesiunile video. La ce bun să ne mai pierdem vremea prin întâlniri? Pe vremea mea, îndrăgostiții își fixau rendez-vous la ceas, la Universitate. Era atâta emoție în așteptare, în micile întârzieri, în sucul pe care urma să-l bem mai apoi, pe o terasă. La ce ne mai trebuie acum? Nu sucul, interacțiunea asta, “face to face”. Și așa interacționăm destul : pe rețelele de socializare, pe skype, pe zoom. Despre ce naiba să mai vorbim, față-n față? Iar sucul?..Ni-l aduce curierul direct la ușa, cu pizza cu tot!
Care e explicația acestei schimbări de atitudine? Ce spun psihologii, ei, pricepuții la toate? Spun că ne e teamă de obligații. Ne e teamă de relațiile de durată, ne e teamă să încremenim în ele. Modelul părinților – care au îmbătrânit unul lipit de celălalt – pare astăzi desuet și oricum nu mai functionează . Nici nu ne mai putem imagina cum e să stai cu același om până la capătul zilelor! Așa că… alegem să dezertăm. Loialitatea și fidelitatea sunt desuete și ele ; par defecte, nu calități. Cineva definea noile generații ca fiind ale sexului si ale despărțirilor. Da, astăzi tragem o linie groasă între sex și dragoste. Primul pas : facem sex. Apoi abia ne hotărâm dacă vrem sau nu sa rămânem cu cel cu care ne-am zbenguit în aștenut. Sexul însuși a devenit un fel de “hai la un suc”. Și nu-l facem deloc pentru că l-am iubi pe celălalt, ci pentru că suntem în goana după o plăcere de moment. Dacă plăcerea e mai mare decât ne-am imaginat-o, celalalt capătă o bilă albă. Dar îi mai trebuie multe altele, pentru a se califica în finală.
Să continuăm cu autocaracterizările generației celei noi? Atunci să-i adăugăm spiritul practic, logica deplină, care îi guvernează gandurile și faptele. Am uitat, pur și simplu, cum e să ne pierdem capul din iubire. Am renunțat s-o mai pornim spre capătul lumii, pentru a ne întâlni sufletul-pereche. E vremea generațiilor care se tem să se îndragostească, să se căsătorească, să sufere din dragoste, să-i simtă dulcea durere. Ne-am izolat, nu mai are nimeni voie să ne graviteze prin preajmă; noi, la rându-ne , păstrăm distanța față de cei din jur. Îi evităm, ne ferim să ne deschidem sufletul în fața lor, suntem îngroziți că vom deveni vulnerabili. Iar pandemia ne ajută, cu vârf și-ndesat, în această voită izolare.
….Și, uite-așa, oameni minunați trec pe lângă noi și ne scapă printre degete…Degetele cu care avuzăm, butonăm device-urile, punem în mișcare bancomatele sau ne numărăm banii . Banii aceia , cu care nu vom reuși niciodată să cumpărăm iubirea adevărată…
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA :VEDIXIN MAX
Comentează